Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

PE URMELE SFINTILOR- RUSIA

Mergi la pagina  1 2 [3]
Author Post
MiroslavPetras
Thu Dec 30 2010, 09:04PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
SFANTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI






Sfântul Dimitrie al Rostovului a fost continuatorul viu al străvechii tradiţii de sfinţenie a Părinţilor Bisericii celor din vechime. Nu numai că a scris minunate cărţi pline de învăţătura mântuirii, ci el a mai fost şi prin însăşi viaţa lui pildă vie de urmat turmei pe care a păstorit-o, cum şi întregii Biserici. El a fost un mare nevoitor şi un mare om de rugăciune. El a fost atât de smerit cu viaţa, încât chiar pe seminariştii cărora le era dascăl, în seminarul de el întemeiat, îi ruga să se roage pentru el. Ori de câte ori orologiul bătea ora, el se ridica în picioare şi rostea cu evlavie rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!…�. Ori de câte ori zăcea bolnav, ceea ce se întâmpla adesea, el cerea fiecărui seminarist al lui să rostească pentru el de câte cinci ori rugăciunea „Tatăl nostru�, în timp ce meditează asupra celor cinci Răni ale Mântuitorului nostru Hristos.
In anul 2009, de la fericita sa naştere în Împărăţia lui Dumnezeu, s-au împlinit trei secole. De aceea şi în Rusia Mică a fost şi este încă cinstit în mod deosebit.
Sfântul Dimitrie s-a născut în 1651 în Makarovo, la 40 km de Kiev, iar la Sfântul Botez a primit numele de Daniil. Pentru că tatăl său era soldat şi lipsea adeseori de acasă vreme îndelungată, de educaţia copilului s-a ocupat în mod deosebit mama sa, care i-a sădit seminţele virtuţilor evanghelice. La vârsta de 11 ani, Daniil a intrat la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. Mulţumită acestuia, viitorul ierarh a putut să-şi dezvolte minunata harismă de a explica Scripturile şi a devenit sensibil la nevoia catehizării credincioşilor Bisericii. Câţiva ani mai târziu, când era de 17 ani, a intrat în Mănăstirea Sfântului Chiril şi a primit tunderea în monahism cu numele de Dimitrie. Pe lângă slujirile mănăstireşti, pe care le săvârşea cu o ascultare exemplară, tânărul a reuşit să-şi întregească studiile şi să-şi înceapă opera sa literar-misionară. A fost hirotonit preot pe 23 mai 1675 şi imediat a fost numit predicator pe lângă Arhiepiscopul Lazar Baranovici de Cernigov. În continuare, a primit sarcina conducerii mai multor mănăstiri, întotdeauna împotriva voinţei sale, deoarece singura sa dorinţă era să trăiască în asceză şi în linişte. De două ori a încercat să demisioneze, dar încercarea i-a eşuat. Prietenii săi – printre care şi viitorul Sfânt Teodosie de Cernigov, prăznuit pe 5 februarie – au reuşit în cele din urmă să-l facă să rămână stareţ.
Din pricina incursiunilor tătarilor şi ale romano-catolicilor lituanieni şi poloni, multe din scrierile sale bisericeşti, precum Vieţile sfinţilor, au fost distruse. Căutând un om destoinic să-şi ia asupra sa această uriaşă lucrare de scriitor, Arhimandritul Varlaam din Lavra Peşterilor din Kiev s-a îndreptat spre Dimitrie, renumit deja ca scriitor de opere ziditoare de suflet. Pe ascetul smerit cugetător l-a cuprins groaza înaintea greutăţii acestei întreprinderi şi a încercat să refuze propunerea. Temându-se însă ca nu cumva să cadă în păcatul neascultării şi cunoscând şi nevoile mari ale Bisericii, s-a supus în cele din urmă cererii stăruitoare a superiorilor săi şi s-a stabilit în Lavra Kievului. Timp de 25 de ani, Sfântul Dimitrie şi-a dedicat toate puterile acestei lucrări. În afara timpului pe care-l petrecea rugându-se în biserică sau singur, tot celălalt timp îl dedica alcătuirii vieţilor de sfinţi. Trăia cu sfinţii, vieţuia vieţuirea lor, suferea împreună cu ei chinurile şi studia cele mai mici detalii în toate documentele referitoare la ei. Ca răsplată pentru această dragoste faţă de sfinţi, Dumnezeu i-a dăruit deseori vedenii. Astfel, pe 10 august 1685, a văzut în vis pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara pe care în mod deosebit o cinstea şi la care avea o deosebită evlavie. I-a cerut să mijlocească pentru el înaintea Domnului, iar Sfânta l-a refuzat, dojenindu-l că se roagă „în felul romano-catolicilor�, meditând aupra celor cinci răni ale Domnului. Într-adevăr, influenţa teologiei şi spiritualităţii romano-catolice se făcea deja simţită în Biserica Rusă în ceea ce priveşte cultul. Văzându-i însă tulburarea, Sfânta Varvara a zâmbit şi l-a liniştit. Pe 10 noiembrie, în acelaşi an, i s-a arătat Sfântul Orest, a cărui viaţă o alcătuise Dimitrie chiar în aceeaşi zi şi i-a spus: „Am suferit mai multe chinuri pentru Hristos decât cele pe care le-ai amintit�. I-a arătat atunci o rană adâncă în coasta stângă, spunându-i: „Iată, aceasta s-a făcut printr-un fier înroşit în foc�. Apoi, şi-a întins braţul drept şi i-a arătat venele care îi fuseseră tăiate până la înălţimea cotului şi a adăugat: „Iată, acestea au fost tăiate�. I-a arătat apoi răni asemănătoare la braţul stâng, repetându-i aceleaşi cuvinte şi după aceea i-a arătat rănile pe care le avea la genunchi, spunându-i: „Acestea au fost tăiate�. A stat drept apoi şi sfârşind, i-a zis: „Vezi, deci, că am suferit mai multe chinuri decât cele pe care le-ai amintit�. Sfântul Dimitrie l-a întrebat dacă era Sfântul Orest din cei cinci Sfinţi Mucenici a căror pomenire se face pe 13 decembrie, iar mucenicul i-a răspuns: „Nu sunt Orest din cei cinci Sfinţi Mucenici, ci cel care se cinsteşte astăzi şi a cărui viaţă tocmai ai alcătuit-o�.
În anul 1701, Sfântul Dimitrie a fost ridicat în tronul episcopal şi a luat Mitropolia de Siberia şi de Tobolsk. Sănătatea sa şubredă şi nevoia de a avea acces la texte indispensabile pentru continuarea scrierii vieţilor de sfinţi, l-au făcut să ceară să fie mutat în altă parte. A fost numit în Episcopia de Rostov în 1702 şi i s-a descoperit atunci în vedenie că acolo, în Mănăstirea Sfântului Iacov, va trebui să-şi găsească veşnica odihnă. În 1705, şi-a încheiat alcătuirea operei sale monumentale, Vieţile Sfinţilor, iar în continuare s-a dedicat grijii pentru turma sa duhovnicească. S-a străduit foarte mult pentru a îndrepta viaţa religioasă şi moravurile contemporanilor săi. În pofida deselor sale boli, continua un canon sever în viaţa sa şi niciodată nu şi-a părăsit rugăciunea neîncetată. A alcătuit multe opere folositoare de suflet şi a întemeiat aproape de locuinţa sa un seminar în care el însuşi şi-a asumat o mare parte a predării. A scris de asemenea multe lucrări pentru a-i readuce pe schismaticii „vechi-credincioşi� (lipoveni) în sânul Bisericii, arătându-le că duhul şi înţelesul mai adânc al Predaniei este mult mai important decât detaliile tipiconale exterioare. În mod deosebit însă, prin vieţuirea sa pilduitoare insufla turmei sale dragostea faţă de post şi faţă de rugăciune, precum şi împreună-pătimirea şi îndurarea faţă de toţi, buni şi răi.
Sfântul Dimitrie şi-a prevăzut moartea sa cu trei zile înainte. După ce printr-o metanie până la pământ şi-a cerut iertare de la clericii şi cântăreţii ce slujeau, s-a închis în chilia sa cu o înflăcărată rugăciune pe buze. În ziua următoare, dimineaţă, pe 28 octombrie 1709 l-au aflat mort îngenuncheat la rugăciune. Moaştele sfântului s-au aflat nestricate în 1752 şi au săvârşit o mulţime de vindecări. Biserica a purces la recunoaşterea sa oficială în 1757.
În anul 2009 Biserica Ortodoxă a marcat 300 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (1651-1709).
Cu acest prilej, în ziua de 10 noiembrie, cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Dimitrie din Rostov au fost aduse la Lavra Peşterilor din Kiev. Racla ce conţine mâna dreaptă a Sfântului Dimitrie a fost adusă în Lavra Kievului de către protoiereul Vladimir Hvost, parohul Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail din satul Polovki, regiunea Cernigov, unde moaştele se află tot timpul în cursul anului bisericesc.

Pe teritoriul Peşterilor de Aproape ale Lavrei mâna dreaptă a Mitropolitului Dimitrie a fost primită de stareţul mănăstirii, arhiepiscopul Pavel de Vişgorod, fraţii din mănăstire şi o mare mulţime iubitoare de Dumnezeu.
S-a oficiat apoi o slujbă lângă racla cu sfintele moaşte, după care Arhiepiscopul Pavel a adresat credincioşilor câteva cuvinte de învăţătură:
„Astăzi Domnul ne-a învrednicit să participăm la această deosebită minune, deoarece Sfântul Ierarh Dimitrie a venit la poporul său, a venit în Lavra sa, unde şi-a desfăşurat activitatea, unde a slujit şi s-a rugat, iar mai apoi a proslăvit pe cei pe care îi fericim şi cărora ne rugăm. Să-i mulţumim Domnului pentru marea Sa milostivire şi să mulţumim Sfântului Ierarh Dimitrie că a venit la noi şi cu acea mână cu care a scris Vieţile Sfinţilor ne binecuvintează şi dă vindecare sufletelor şi trupurilor noastre�, a spus acesta.

Triada Sfintilor Dimitrie, sarbatorita in trei zile succesive ale lunii octombrie – 26 octombrie / Sf Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, 27 octombrie / Sf Dimitrie Basarabov - se incheie in data de 28 octombrie cu praznuirea Sf Dimitrie Mitropolitul Rostovului ( 1629-1709), luminator si bland ierarh al Rusiei veacului al XVII-lea, autor al Vietilor Sfintilor, a doua letopisete, a unei carti inchinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu numita “Lâna rourata� (baza a Psaltirii Maicii Domnului – mult raspandita in spatiul ortodox slav), si a multor altor carti folositoare sufletului. Sf Ignatie Briancianinov subliniaza importanta scrierilor Sf Dimitrie al Rostovului, asezand opera acestuia alaturi de cea a Sf Tihon de Zadonsk: “ Sf Dimitrie al Rostovului si Sf Tihon din Zadonsk au lucrat la cugetarea celor dumnezeiesti… Cugetarea sau gandurile cuvioase ale Sfintilor Dimitrie si Tihon sunt marturie a sporirii lor duhovnicesti. Cel ce vrea sa se indeletniceasca in cugetare, sa citeasca scrierile acestor Sfinti. “
In ziua imediat urmatoare – 29 octombrie – in calendarul nostru este sarbatorit Cuviosul Avramie noul factor de minuni, arhimandrit al Rostovului la inceputul erei crestine in Rusia, intre anii 1073-1077. Sf Avramie, tuns in monahism in Manastirea Valaam, s-a invrednicit de aratarea Sf Ioan Teologul, care i-a dat lui un toiag zicandu-i: “ Sa te duci la Rostov si sa sfarami cu toiagul acesta pe idolul Veles si sa zici asa: In numele Domnului nostru Iisus Hristos iti porunceste tie Ioan Teologul ca sa te sfarami! “ Intorcandu-se fericitul Avramie la Rostov, a indeplinit porunca, idolul indata s-a spart si pe acel loc a zidit o biserica in numele Sf Ioan Teologul, in jurul careia mai apoi s-a format o manastire a carei staret a fost numit Sf Avramie. Manastirea Sf Avraamie este cea mai veche manastire din Rusia ( sec al XI-lea).

Cei doi sfinti ai Rostovului care, prin minunata lucrare a Domnului, sunt pomeniti in zile alalturate ( 28 si 29 octombrie), au in prezent si sfintele lor moaste in spatiul aceleiasi biserici – Biserica Zamislirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Manastirea Sf Iacob si a Sf Dimitrie, din Rostov.
Rostov Velikii ( Rostov cel Mare), asezat pe malul lacului Nero, este unul dintre cele mai vechi orase–cetati ale Rusiei centrale, prima atestare documentara fiind intr-o cronica din anul 862. Trupe din Rostov au participat la atacul asupra Constantinopole-lui in anul 907. Crestinismul a “intrat� in Rostov in anul 989, prin botezul in masa al locuitorilor in lacul Nero, la doar un an dupa ce acelasi lucru se intamplase in Vladimir – cetate vecina, considerata a fi locul in care s-au botezat primii rusi, dupa increstinarea Imparatului lor Vladimir, cel intocmai cu Apostolii (care avea sa pecetluiasca aceasta venire la Domnul prin casatoria sa cu Ana, sora imparatului bizantin Vasile al II-lea). Renuntarea la credinta pagana, la inchinarea zeilor nordici nu a fost usoara, dar convertirea la crestinism a poporului rus nu a ramas un act formal, superficial, slavii intorcandu-se cu tot patetismul sufletului lor spre adevaratul Dumnezeu, caruia aveau sa-I inalte nenumarate biserici, catedrale si manastiri, mai ales pe locurile in care odinioara se aflau templele pagane. Asa se face ca intreaga Rusie centrala – spatiu intens populat, la intersectie de mari drumuri comerciale intre Marea Baltica ( Europa) si Marea Carspica ( Asia Centrala si Orientul Apropiat) – este si acum plin de monumente crestine; Siuzdalul – din imediata apropiere a Rostovului, cuprinde in prezent pe o suprafata de doar 9 kmp aproape 300 de monumente, dintre care 4 sunt cuprinde in patrimonial UNESCO.
De altfel, aceasta zona a Rusiei centrale este denumita turistic “Inelul de aur al Rusiei�, vechi drum cu cetati si orase de 800-1.000 de ani, incarcate de istorie si care pastreaza multe unicate de arhitectura specific ruseasca, cu cetati si manastiri impresionante. Fac parte din Inelul de Aur: Moscova, Serghiev Posad, Rostov, Jaroslavl, Kostroma, Siuzdal, Vladimir, Nijnii Nogorod.
In secolul al XII-lea, Rostovul devenise egal in importanta si marime cu Kievul, cetatea de scaun a imparatilor rusi si locul din care a pornit increstinarea acestui popor, prin actiunea Sfintei Imparatese Olga - botezata la Constantinopol in anul 955 – si a carei lucrare a fost desavarsita de catre nepotului sau, imparatul Vladimir cel intocmai cu Apostolii. In anul 1988 Biserica Ortodoxa Rusa a sarbatorit cu mare fast un mileniu de crestinism.
Revenind la tumultoasa istorie a Rusiei centrale in primele veacuri crestine ( secolele XI – XIV), Rostovul isi cucereste independenta si devine principat, incluzand si alte cetati importante precum Iaroslav, Uglich, Mologa, Beloozero si Ustiug. In 1238 Rostovul a fost demolat de mongoli si apoi reconstruit, dar usor-usor importanta acestuia incepe sa scada, odata cu anexarea sa la principatul Moscovei ( 1474).
Ca si organziare a Bisericii Ortodoxe Ruse, la anul 988 la Rostov se infiinteaza una dintre primele episcopii ( imediat dupa botezul rusilor), in secolul XIV episcopul de Rostov devine arhipeiscop, iar in secolul XVI, mitropolit. Mitropolia de Rostov si Iaroslav a fost una dintre cele mai puternice si influente din intreg spatiul rus, iar in anul 1702 scaunul acesteia a fost ocupat de Sf Dimitrie al Rostovului.
Din grandoarea epocilor trecute, astazi Rostovul a ramas un orasel provincial cu 34.000 locuitori ( 2002), cu aparenta saracacioasa, dar care impresioneaza prin cetatea kremlinului sau, situat central - constructie cu 11 turnuri, cu ziduri de 2 m grosime si 10-12 m inaltime, ridicat in anii 1631-1633; astazi este doar muzeu, incluzand turnul cu celebrele clopote de Rostov. Impresionante sunt prin dimensiunea lor, dar si prin “ranile� pe care le afiseaza zidurile lasate in paragina de statul comunist ateu, Manastirea Sf Avramie ( sec XI) precum si Manastirea Sf Ep. Iacob si a Sf Dimitrie de Rostov. ( manastire ridicata in 1389) Ambele manastiri sunt situate chiar pe malul lacului Nero, la o oarecare distanta una fata de celalata.
In rusa, manastirea se numeste Spaso-Iakovlevsky Dimitriev Monastir, adica manastirea Sf Iacov si a Sf Dimitrie, asa ca orice intrebare directa legata de Sf Dimitrie de Rostov poate sa faca dificila gasirea “pe teren� a sfintelor sale moaste.
Aici se afla una dintre cele mai frumoase si impunatoare complexe monahale ale Rusiei centrale, manastire care dateaza din sec XIV si care de la inceput a avut un caracter aparte, deosebindu-se de alte manastiri prin aceea ca a fost fondata si condusa numai de catre mitropoliti, episcopi si arhiepiscopi, iar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a intrat sub directa autoritate a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Patronii spirituali ai acestei manastiri sunt doi sfinti ai Rostovului, Sf Mitropolit Iacob si Sf Mitropolit Dimitrie. Desi manastirea acesta a fost cea mai onorata, respectata si cea mai bogata din intreaga Mitropolie a Iaroslavului si Rostovului, principala sa bogatie o reprezinta in fapt moastele Sf. Dimitrie de Rostov. Manastirea Spaso-Iakovlevsky Dimitriev a fost de asemenea un centru spiritual proeminent al Rusiei centrale, membrii ai aristocratiei ruse si ai clerului, ca si membri ai familiei tarilor vizitand mereu manastirea si participand aici la serviciul religios.
Decazuta in perioada comunista, manastirea a fost redata cultului in anul 1991, ca manastire de calugari, in prezent vietuind aici 15 monahi, pastoriti de Arhimandritul Chiril. Manastirea adaposteste un seminar si un centru misionar.
Pelerinul ajuns aici este intai impresionat de frumusetea cladirilor catedralelor inconjurate de ziduri inalte, cu turnuri, care nu lasa sa se vada apa lacului Nero din imediata vecinatate. Doar daca urci scara vreunui turn ti se deschide o priveliste lacustra linistitoare, apa cat vezi cu ochii, dincolo de zidurile masive de piatra, te gandesti ca monahii pescari gasesc aici hrana din belsug, de la Domnul.
Cladirile insa sufera, basoreliefurile albe de desupra coloanelor se descompun in lipsa unei lucrari specializate de renovare, doar fresca cu Sfintii Ioachim si Ana, de deasupra intrarii principale, este de curand restaurata.
Catedralele absolut impresionante inchinate Zamislirii Sf Ana ( sec. XVII, cu splendide fresce interioare), catedrala Sf Dimitrie ( sec XVIII, donatie a contelui Seremetiev) sau Biserica Sf Iacob ( construita in sec XIX ca donatie a contesei A.A. Orlova Cesmenskaia) asteapta tacute reinvierea vietii monahale de odinioara.
In data de 1 martie 1702, in Duminica a doua a marelui Post, nou-numitul Mitropolit al Rostovului, Dimitrie, a sosit in Rostov si a intrat in manastirea Sf Iacob, in soborniceasca biserica a Zamislirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. A facut obisnuita rugaciune, dupa care a insemnat cu unghia un loc in partea dreapta a bisericii, spunand catre cei care venisera cu dansul: “Iata odihna mea! Aici ma voi salaslui in veacul veacului!�. Conform proorociei sale din momentul primei intrari in Rostov ca mitropolit, dupa aproape 7 ani de buna pastorire, Sf Dimitrie avea sa se sfarseasca aici si sa fie ingopat exact in locul indicat de el. Si acum, sfintele sale moaste se afla spre inchinare exact in acelasi loc. Sf Dimitrie al Rostovului s-a savarsit din aceasta viata la data de 28 octombrie 1709 ( prima sa data de praznuire), iar dupa 42 de ani, in anul 1751, cand mesterii au inceput repararea pardoselii bisericii, au aflat sfintele sale moaste intregi si nestricate, iar vesmintele sale arhieresti foarte putin atinse de stricaciune ( aflarea sfintelor moaste a Sf Dimitrie, la 21 septembrie, a doua data de praznuire).
Conform dorintei sale, in sicriu au fost asezate cartile scrise de el pe intreg parcursul vietii.
In biserica se afla si icoana Maicii Domnului de la Vatoped, icoana facatoare de minuni pe care Sf Dimitrie o avea in chilie si la care se ruga.
In partea stanga a bisericii sunt asezate spre inchinare sfintele moaste ale Sf Avramie, noul factor de minuni, ctitorul celeilalte manastiri din Rostov, intaia ca datare ( sec XI).
Sfintele moaste ale Sf Dimitrie al Rostovului si ale Sf Avramie al Rostovului, revarsa nenumarate binecuvantari si savarsesc minuni celor care alearga la ele cu credinta – dupa cum spune cronicarul “ prin ele se izgonesc diavolii din oameni, mutii graiesc, orbii vad, schiopii, slabanogii si cei cuprinsi de alte boli grele si nevindecate se vindeca� cu darul lui Dumnezeu, sa ne ajute si noua, celor ce facem rugaciune spre sfintii Domnului. Iar catre Sf Dimitrie al Rostovului, scriitorul Vietilor Sfintilor sa ne rugam cu neindoita credinta ca Domnul sa ne inscrie si pe noi in Cartea Vietii, alaturi de alesii Sai din veac.



[ Edited Fri Jul 26 2013, 09:31PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Tue Mar 01 2011, 10:04AM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
SFANTA MARIA DE GATCINA




Matuska Maria din Gatcina
Stareta Bisericii din Catacombe
aducatoare de alinare

Ziua de praznuire 26 ianuarie (a trecut la Domnul in 1930)

“Suferinta fierbinte, precum aurul in topitoare,
curata sufletul, ii da viata(stralucire), ii da tarie si il tempereaza�
(Sf. Iosif din Petrograd) [/center]

La vreo 30 de mile de Petrograd, este micul orasel Gatcina, foarte cunoscut de toti locuitorii Petrogradului pentru gradinile, parcurile si palatele sale. In acest oras, a trait inainte de Revolutie, o calugarita, Maria, cunoscuta nu doar de locuitorii din Gatcina, dar si de multi locuitori ai Petrogradului. Revolutia din 1917, a gasit-o pe Matuska Maria pe patul ei de suferinta. Dupa ce a suferit de encefalita (o inflamare a creierului), s-a imbolnavit de boala Parkinson. Intregul ei corp a devenit ca si cum ar fi fost inlantuit si nemiscat, fata ii era palida si precum o masca; putea sa vorbeasca, dar cu gura pe jumatate inchisa, printre dinti, pronuntand cuvintele rar si monoton. Era complet invalida si avea in permanenta nevoie de ajutor si ingrijire atenta. De obicei boala duce la dramatice schimbari psihologice (nervozitate, o obositoare incapatanare in repetarea de intrebari stereotipe, un egoism si egocentrism exagerat, manifestari de senilitate si alte manifestari asemanatoare), a caror rezultat de cele mai multe ori sfarseau prin internarea bolnavilor intr-un spital de psihiatrie. Dar, Maica Maria fiind complet invalida fizic, nu numai ca nu a degenerat psihic, dar a dezvaluit trasaturi extraordinare ale personalitatii si caracterului ei, care nu sunt caracteristice acestui tip de pacienti: a devenit extrem de blanda, umila, supusa, fara sa ceara nimic, concentrata in ea insasi, a devenit preocupata de rugaciunea neincetata, suportand greaua ei stare fara cel mai mic murmur. Ca si o recompensa a acestei stari de smerenie si rabdare, Domnul i-a trimis un dar : consolarea celor intristati. Multi oameni ciudati si necunoscuti aflati in suferinta, durere, depresie si deznadejde au inceput sa o viziteze si sa discute cu ea. Si fiecare care venea la ea, pleca mangaiat, simtind o iluminare a durerii lor, o linistire a suferintei , slabirea fricii, disparitia depresiei si a deznadejdii. Stirea despre aceasta maicuta extraordinara s-a raspandit cu mult peste marginile orasului Gatcina.
Matuska Maria locuia intr-o casuta mica de lemn, la marginea orasului. In camera de primire pastra cu gija doua fotografii ,avand cateva randuri inscrise : Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul Martir) si Mitropolitul Iosif (in curand avea sa devina conducatorul miscarii “Iosefite�). Mitropolitul Iosif a scris pe fotografia sa, Maicii Maria, o dedicatie emotionanta, citand din lucrarea sa “In imbratisarea Tatalui� , in timp ce Mitropolitul Veniamin i-a scris scurt: “Celei mai profound respectate luptatoare cu suferinta, Matuska Maria, care pe langa multi alti indurerati, m-a mangaiat si pe mine, un pacatos … �.


Am avut marea ocazie sa fiu prezent(Marturii ale unui contemporan,martor al evenimentelor pe care le relateaza) la multe minuni de vindecare a sufleteor indurerate. Un tanar care avea din ce in ce mai mare deznadejde dupa arestul si exilul parintelui sau duhovnic, a plecat de la Matuska cu un zambet plin veselie, acceptand postul de diacon. Un tanar care suferea, a devenit stralucitor de vessel, […] . Un domn in varsta care suferea foarte mult, dupa moartea fiului sau, a plecat de la Matuska, increzator si incurajat. O femeie in varsta, care venise cu lacrimi, a plecat calma si stapana pe sine. Cand am intrat la ea, i-am spus Matuskai Maria, ca o puternica depresie ma apuca de multe ori, uneori putand sa dureze mai multe saptamani si ca nu stiu ce sa fac sa scap de ea.
“Deprimarea este o cruce duhovniceasca, mi-a spus mie. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte….Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei…Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai seama ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer….De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire,si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei…. “
Aceste cuvinte ale Matuskai au fost ca si cum cineva efectiv mi-ar fi facut o operatie pe sufletul meu si a a inlaturat o tumora duhovniceasca… Si am plecat un cu totul alt om.
Prin 1930 Matuska Maria a fost arestata. A fost acuzata ca facand propaganda contrarevolutionara si ca facand parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. De asemenea a fost arestat si fratele ei. “Organizatia� era compusa din doar 2 oameni. Iar propaganda impotriva comunismului a fost darul ei pentru a se mangaia in suferinta. Cei care au fost de fata in timpul aresatarii, descriu un infricosator film plin batjocorire si o violenta plina de cruzime aplicata unui suferind paralizat si incapabil sa faca vreo miscare fizica. “Crima politico-religioasa� a Matuscai Maria a fost adancita si de refuzul ei de a-l recunoaste pe Mitropolitul Serghei, dupa faimoasa Declaratie din 1927, care a condus la o schisma in Biserica Rusa . Sarmana suferinda a fost tarata de brate, care i-au fost legate la spate, pe podea si pe pamant, din patul ei pana la camion de catre 2 Chekisti. Impingand corpul ei mult suferind si paralizat, acestia au aruncat-o in camion si au dus-o. Fratele ei a fost dus intr-un alt camion, asa numit “Corbul negru�,( o limuzina neagra folosita special pentru a transporta victimele arestate in intunericul cel mai adanc; a fost descrisa de Soljenitan in volumul I din cartea “Arhipelagul Gulag�). Admiratorii ei compatimitori ai lui Matuska au inceput sa-i aduca in inchisoare modeste pachete. Acestea au fost acceptate timp de o luna. Apoi intr-o zi nu au mai acceptat pachetele si au spus scurt:� A murit in spital�. (De obicei pacientii neajutorati erau ucisi). Corpul nu le-a fost dat.
Fratele ei, un domn slab, mic si rafinat, care a cautat dupa Matuska cu mult sacrificiu de sine si primea vizitatori, dupa 9 luni de cercetari a primit 5 ani de inchisoare intr-un lagar de concentrare din Siberia.
Trupul neinsufletit al Mariei a fost ingropat prin purtarea de grija a lui Dumnezeu in cimitirul Smolensk din Sankt-Petersburg(foarte aproape de paraclisul Sfintei Xenia),apoi Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia a canonizat-o , in timpul Patriarhului Alexei al II-lea.Sfintele sale moaste sunt asezate spre inchinare in orasul sau natal Gatcina.




[ Edited Sat Mar 28 2015, 12:38PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Thu Mar 31 2011, 09:20AM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA OPTINA


Manastirea Optina - Sihastria sau Pustia Optina, Оптина пуÑ?тынь, Svyato Vvedenskaya Optinakaya Pustyn, Optina Pusty - este una dintre cele mai mari si induhovnicite manastiri de calugari din intreg Rasaritului Ortodox. Manastirea Optina se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 80 de mile de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ruse, in secolul al XIX-lea.

Sfintii Parinti din Pustia Optina au facut din acest loc pustiu si uitat de lume un focar si un izvor de spiritualitate isihasta, pentru intreaga Rusie, dar nu numai, incepand cu primele decenii din secolul al XIX-lea si continuand pana in plina perioada ateista - secolul XX. Spiritualitatea de la Optina este general recunoscuta in lumea crestin-ortodoxa, ca una ce a continuat isihasmul marilor parinti si nevointele spre desavarsire.
Manastirea era faimoasa pentru miscarea de reinnoire monahala din Rusia, bazata pe traditia isihasta care, in majoritatea teritoriilor rusesti, se pierduse in secolul al XVIII-lea. Sfantul Paisie de la Neamt - Velicikovski, praznuim la 15 noiembrie, este unul dintre principalele izvoare ale renasterii isihasmului, aproape pierdut la acea vreme, in intreaga Rusie. El a adus aici isihasmul autentic al crestinismului, in secolul al XVIII-lea, cand ucenicii sai au ales drept loc de nevointa Manastirea Optina.

Parintii de la Optina sunt cunoscuti in toata lumea, prin cuvintele lor duhovnicesti si prin inalta lor vietuire. Printre cei mai cunoscuti dintre ei se numare: arhimandritul Moise de la Optina, egumenul Antonie de la Optina, ieroschimonahul Leonid de la Optina, ieroschimonahul Macarie de la Optina, ieroschimonahul Ilarion de la Optina, ieroschimonahul Ambrozie de la Optina si ieroschimonahul Anatolie Zertsalov.
Manastirea Optina - scurt istoric
Inceputurile manastirii din Pustia Optina se pierd in negura vremii. Nu se stie inca data exacta a intemeierii actualei manastiri isihaste. Ca manastire, pustia luand nastere cu ceva vreme in urma, Optina exista cel putin din secolul al XVI-lea. Numele locului deriva din cuvantul rusesc ce inseamna "traind impreuna", lucru ce ne da de gandit ca se refera la faptul ca maicilor li s-a dat voie sa vietuiasca in manastire, alaturi de calugari, mai inainte de anul 1504.

Manastirea din Pustia Optina a inceput a nu mai fi ingrijita incepand cu secolul al XVIII-lea, datorita politicii anti-monahale a lui Petru I si a Ecaterinei a II-a. Abia in anul 1790, mitropolitul Platon al Moscovei a inceput a se ingriji de vechea vatra isihasta. Cea mai mare parte a cladirilor ansamblului monahal de la Optina au fost ridicate in perioada secolelor XVIII-XIX, cand manastirea era privita ca un centru rusesc al staretilor imbunatatiti.
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, spiritualitatea monahala rusa va incepe sa renasca, din mila lui Dumnezeu, prin ucenicii Sfantului Paisie Velicikovski de la Neamt, ale caror scrieri sunt calauzitoare pana astazi. La Manastirea Optina, scrierile sale au dat nastere la un numar insemnat de stareti imbunatatiti, care, mai apoi, s-au imprastiat in intreaga Rusie.

In anul 1821, o sihastrie a staretilor a fost intemeiata la o distanta de 400 de metri de manastire. Intemeierea acestui loc, unde batranii erau grupati in jurul aceleiasi bisericute, toti purtand in inima rugaciunea lui Iisus, a dus la venirea aici a multimi nenumarate de pelerini; ei veneau pana la Kozelsk, iar de acolo, pe jos pana la manastire.
Multimile de credinciosi bateau drumul Optinei in mod regulat, indrumarile staretilor de aici fiind adevarate izvoare cu apa vie. Printre cei ce si-au gasit odihna in aceasta Pustie se numara si personalitati precum: Nicolai Gogol, Ivan Turgheniev, Feodor Dostoievski, Vasile Zhukovsky si Vasile Rozanov.
La initiativa Parintelui Macarie de la Optina, manastirea a inceput o ampla lucrare misionara in Biserica Ortodoxa Rusa: s-a inceput publicarea de scrieri patristice, activitate ce fusese impiedicata simtitor de reformele lui Petru I. Bunul ieroschimonah Macarie a inceput sa editeze manuscrisele traduse de Paisie Velicicovski si de catre ucenicii sai, dupa texte patristice din limba greaca. Rezultatul acestei munci a fost odihnitor de suflete: s-a reusit publicarea a mai bine de 125 de carti, in peste 225.000 de copii, ale lucrarilor Sfantului Isaac Sirul, ale Sfantului Simeon Noul Teolog, ale Sfantul Nil din Sora si ale altora.

Manastirea Optina detine o impresionanta biblioteca, multe dintre cartile acesteia fiind stranse cu ajutorul fratilor slavofile Kireyevsky, ambii fiind inmormantati in interiorul zidurilor manastirii. Filosoful Constantin Leontyev a vietuit in aceasta manastire mai bine de patru ani. Sfantul Ambrozie de la Optina se crede ca a fost luat drept model pentru conturarea Staretului Zosima, din romanul lui Dostoievski, "Fratii Karamazov".
Incepand cu anul 1917, odata cu simtirea urmarilor aduse de Revolutia Bolsevica, calugarii din Optina nu au mai reusit sa tina pasul cu inaintasii lor, in cele ale tiparitului de carte. Manastirea este inchisa si calugarii sunt alungati. O mana de calugari vor reusi sa mai ajute si de acum inainte manastirea, lucrand ca agricultori. Insa nici acest ajutor nu a rezistat mult, caci, in scurt timp, toti au fost imprastiati, murind in exil, in inchisori si in lagare de munca. Mai toate cladirile manastirii au inceput sa se ruineze, multe fiind chiar demolate.

Dupa Revolutia Rusa, ultimii stareti au fost scosi din manastire si exilati, manastirea insasi fiind transformata in lagar de concentrare a detinutilor. Ieromonahul Isaac cel Tanar, ultimul egumen al manastirii din Pustia Optina, a fost martirizat in Tula, la data de 27 decembrie 1938. Manastirea a fost preluata de NKVD si incadrata in sistemul Gulag. Putin mai tarziu, unele dintre cladirile manastirii au fost daramate, in timp ce catedrala centrala a fost transformata in muzeu al literaturii.

In anul 1987, odata cu inceputurile Perestroika si legea politicilor ateiste a Guvernului Sovietic referitoare la Biserica Rusiei, oaza de traire isihasta din Optina va renaste. Manastirea Optina a fost printre primele sfinte locasuri de rugaciune inapoiate Bisericii Ortodoxe Ruse. In anii 1990 cei mai minunati stareti din Optina, martiri si mari nevoitori, au fost canonizati drept sfinti, de catre Sinodul Bisericii Ruse din afara granitelor. Hotararea acestuia va fi intarita si de catre Patriarhia Moscovei, in anul 1996. Soborul Sfintilor de la Optina este cinstit, de catre Biserica Ortodoxa, in data de 11 octombrie.
Cei trei noi martiri de la Manastirea Optina - 16 aprilie 1993
In anul 1993, trei vietuitori ai Manastirii Optina au fost omorati in mod brutal, chiar in noaptea de Inviere a Sfintelor Pasti. Acesti trei marturisitori - ieromonahul Vasile Roslyakov, calugarul Ferapont Pushkarev si calugarul Trofin Tatarinov - sunt cunoscuti sub numele colectiv de "Martirii noi de la Optina".
In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi.

In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre Schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 de centimetri si pe care gravase numerele 666 si inscriptia "satana". Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe calea monahala!

Inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, toti cei trei calugari, ieromonahul Vasile, Trofin si Ferapont, si-au dat lucurile dragi fratilor din manastire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora (cruci, icoane, carti), cea ce ulterior a facut dovada faptului ca fiecare dintre cei trei stia si isi acceptase deja jertfa mantuirii sale.
Calugarii frati marturiseau: "Dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza... In ziua inmormantarii a inceput dintr-o data sa ninga. Ningea cu fulgi mari, plini de apa.. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care multi cu copii.. Cand sicriele au fost scoase din biserica, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit si a iesit soarele.. Inmormantarea s-a savarsit dupa randuiala pascala. Tocmai de aceea sicriele au fost captusite cu material rosu.. Clopotele au rasunat, vestind bucuria Invierii.. Am pierdut oameni, dar am dobandit ingeri in Cer.. am pierdut calugari, am pierdut parinti slujitori, insa am dobandit noi mucenici in Cer.. Rugaciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastra, vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curatia vietii si sfinteniei."
Ieromonahul Vasile - Igor Ivanovici Rosliakov - s-a nascut pe 23 decembrie 1960, intr-o familie simpla din Moscova. Foarte importante sunt ultimele doua insemnari din jurnalul sau: "Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin, plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in sfarsit, vazand-o pe ea in mine."

Parintii de la Optina marturisesc cu o adanca tacere: "In anul 1993, in noaptea de Pasti, Manastirea Optina ii aduce lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist." Mucenicia este vesnic acutala, iar cei ce nu dau sangele trupului, vor trebui sa dea sangele duhului: "Nu toti suntem chemati la mucenicia sangeroasa, dar toti suntem chemati la mucenicia nesangeroasa, care are loc prin purtarea crucii pe care Dumnezeu ne-a trimis-o spre mantuire."





[ Edited Sat Mar 28 2015, 12:38PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Tue Mar 13 2012, 08:36AM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUESTE-MA PE MINE PACATOSUL !


[ Edited Tue Mar 13 2012, 08:57AM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 2 [3]
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System