Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

PE URMELE SFINTILOR -UCRAINA -CRIMEEA

Mergi la pagina  [1] 2
Author Post
MiroslavPetras
Sun Jul 24 2011, 04:11PM
admin

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
UCRAINA-CRIMEEA


LOCURI SFINTE IN ODESSA

MANASTIREA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Prin cartierul Moldovanka (tot atât de mare cât vechiul oraş întemeiat de ruşi la 1794), a cărui biserică a fost dinamitată în perioada comunistă, şi care a fost locuit la început, după cum o arată şi numele, de români moldoveni, se trece spre cea mai frumoasă mănăstire a Odesei, situată în cartierul Balşoi Fontan. Aici dăinuie o ctitorie moldovenească de la 1821, mănăstirea de călugări Adormirea Maicii Domnului. Mănăs¬ti¬rea este situată în imediata apropiere a Mării Negre, pe un mal înalt, de o rară frumuseţe.

La început a fost metoc al eparhiei Chişinăului. În secolul nostru, după 100 de ani de slujbe neîntrerupte, este închisă de către bolşevici. În 1942 este deschisă una din biserici, iar în 1944 mănăstirea este restaurată şi devine, doi ani mai târziu, reşedinţa de vară a Patriarhului Moscovei, fiind salvată astfel de la închidere. Din 1961 începe funcţionarea unui Seminar Teologic pe lângă mănăstire, iar din 1965 aici se află sediul Arhiepiscopiei Odesei. După 1988 se redeschid şi celelalte biserici din mănăstire şi se construieşte o biserică nouă, de mari dimensiuni (încă neterminată). Mănăstirea se bucură de ocrotirea Sfântului Kukşa, canonizat pe data de 18 octombrie 1994, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare se află într-o raclă preţioasă. Viaţa lui sfântă şi iubirea de aproapele au fost cunoscute nu numai de părinţii de aici, unde sfântul s-a nevoit, ci şi în alte locuri de nevoinţă ori prigoană, prin care i-au fost purtaţi paşii.

SFANTUL KUKSA

Biserica Ortodoxa de-a lungul istoriei s-a slavit de catre parinti imbunatatiti in viata duhovniceasca. Unul dintre ei este si preacuviosul Kuksa de Odesa. El este unul dintre sfintii secolului XX.
Preacuviosul Kuksa s-a nascut pe 25 ianuarie 1875 in satul Arbuzinca din regiunea Nicolaevsk intr-o familie de drepcredinciosi crestini, primind la botez numele de Cosma. Alaturi de Cosma, tatal sau Kiril si mama sa Haritina au mai avut doi fii si o fiica. Mama sa in tinerete a dorit sa fie monahie, dar nu a primit binecuvintarea din partea parintilor ei. Si atunci in sufletul ei s-a nascut dorinta ca macar unul din copiii sai sa imbratiseze vrednicia monahala.



Visul ei avea sa se indeplineasca prin fiul ei Cosma. Acesta in anul 1895 face o calatorie la Locurile sfinte si Muntele Athos unde I se prevesteste de staretul Lavrei rusesti Sfantul Pantelimon, arhimandritul Misail ca peste un an va reveni acolo. Intr-adevar in anul urmator revine in Sfantul Munte Athos si este rinduit cu ascultarea de prescurar. Revine la Locurile Sfinte in martie 1901 cind a fost trimis de manastirea sa la schitul Tebaida.


Aici a primit ascultarea de a se ingrijii de pelerini. Aceasta ascultare a dus-o cu rabdare si dragoste timp de 11 ani. Revine in Sfantul Munte la manastirea de metanie pina in iulie 1913 cind este nevoit sa vina in Rusia. Aici se va stabili la celebra Lavra Pecerska de la Kiev. In anul 1914 timp de zece luni, impreuna cu alti monahi, a fost randuit spre ajutorarea fratilor pe trenul sanitar care circula pe ruta Kiev-Lvov.In aceasta perioada a dat dovada de alese calitati sufletesti, ca rabdare, compasiune, dragoste in ingrijirea bolnavilor si ranitilor. Dupa aceasta perioada el se reintoarce la Lavra unde este pus sa aibe grija de sfintele moaste si candelele in fata lor care se aflau la Pesterile de departe.

Pe 8 aprilie 1931, in al 56 an al vietii, primeste tunderea in monahism, punandui-se ca nume cel al preotului mucenic Kuksa a carui moaste se aflau in Pesterile de aproape. Pe 3 aprilie 1934 parintele Kuksa a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 3 mai acelasi an a fost facut ieromonah.
In anul 1938 este arestat si condamnat mai intai la 5 ani de lagar in orasul Vilma din regiunea Molotovsk. La praznicul Sfantul Mc.Gheorghe din 1943 este eliberat din lagar si i se stabileste domiciul fortat in orasul Kungura din regiunea Solikamsk, unde cu binecuvintarea episcopului local isi va putea relua activitatea pastorala.
In anul 1948 ia sfirsit deportarea sa si se reintoarce la Lavra Pecerska, unde primeste ascultarea de faclier la Pesterile din apropiere. Peste doar 3 ani autoritatile sovietice atee l-au mutat la manastirea din Poceaev unde se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Perioada petrecuta aici a fost bogata din punct de vedere duhovnicesc fiindca au venit la dreapta credinta atei, sectanti.
Anul 1957 (aprilie) il gaseste la manastirea de calugari Sfantul Ioan Teologul din Kresceatik, eparhia Cernauti. Aici va sta pina in anul 1960 fiindca manastirea este transformata in manastire de calugarite iar monahii au fost trimisi la Lavra Poceaev.Cuviosul Kuksa este mutat la Odessa la Manastirea Adormirii Maicii Domnului, unde va trai pina la sfirsitul vietii sale intimplate la 24 decembrie 1964.
Pe 22 octombrie 1994, la 30 de ani de la trecerea in rindul dreptilor a Cuviosului Kuksa a avut loc canonizarea sa de catre Biserica Ortodoxa din Ucraina.
Talpa Sfantului Apostol Andrei este pastrata aici intr-un frumos chivot isi este scoasa din altarul bisericii din Manastirea Adormirii Maicii Domnului doar de trei ori pe an, la marile sarbatori.
TALPA SFANTULUI ANDREI



[ Edited Sun Dec 23 2012, 04:53PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sun Jul 31 2011, 03:49PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA SFANTULUI PROOROC ILIE TESVITEANUL


In apropierea gării feroviare – se află Mănăstirea Sfântului Ilie, pe strada Puşkin. Mănăstirea a fost metoc al schitului sfântului Ilie din Muntele Athos. Moaştele întregi ale Sfântului Gavriil Athonitul – trăitor în Athos la sfârşitul secolului al 19-lea, se află aşezate în partea stângă a bisericii, în naos. Tot în această mănăstire se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Hrănitoarea“, împodobită cu perle.
Este o mănăstire mică, în care credinciosul se simte parcă mai aproape de Dumnezeu.
SFANTUL GAVRIIL ATHONITUL


Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gavriil Athonitul s-a născut pe 8 ianuarie 1849 în gubernia Kievului, într-o familie de oameni simpli, nu prea bogaţi. S-a născut în ziua de pomenire a Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind astfel numit la botez cu numele de Gheorghe.
La vârsta de 12 ani copilul a rămas orfan. Încă din fragedă vârstă a arătat o dragoste deosebită faţă de Sf. Scriptură acumulând repede şi cu uşurinţă toate învăţăturile duhovniceşti care le afla din cărţi. Tânărul era înzestrat nu numai cu o minte lumintată, cu o memorie clară, ci şi cu dagostea de a face câ mai multe fapte bune.
În suflteul acestui copil minununat cu timpul a crescut odată cu vârsta şi dorinţa de a urma vieţii Cuvioşilor Părinţi, dorind să urmeze nevoinţele lor, căutând să se lepede de lume şi să-şi închine viaţa sa vieţii monahale.
În timp ce fusese bolnav de boală grea a făgăduit lui Dumnezeu că dacă se va vindeca va merge la Lavra Kievului pentru a se închina. Şi aşa s-a şi întâmplat, fapt pentru care a vizitat locurile sfinte de la Kiev, fiind uluit de vederea acelor chilii în care s-au nevoit sfinţii Lavrei despre care aflase din cărţi.
Când vine a doua oară la Kiev, tânărul îi roagă pe fraţii mănăstirii din Pustiul Sf. Teofan să-l primească ca ascultător în mănăstire, fiind acceptat şi rânduit să înveţe înţelepciunea vieţii monahiceşti de la smeritul şi înţeleptul stareţ Bonifatie.
În anul 1867 i s-a oferit şansa binecuvântată de a merge în Ţara Sfântă, de a vizita Ierusalimul. Primind binecuvântarea stareţului său, ascultătorul Gheorghe se îndreaptă spre Ierusalim, închinându-se aici la Sf. Mormânt şi altor Sfinţenii, după care, după un an de zile merge la muntele Athos.

Ajungând la muntele Athos fratele şi ascultătorul Gheorghe rămâne uluit de sfinţenia prezentă în „Grădina Maicii Domnului�. Văzându-i pe călugării care se nevoiau acolo, chipul lor sfânt, rugător şi smerit, cunoscând asprimea vieţii monahale de aici Gheorghe doreşte cu nerăbdare să rămână aici pentru toată viaţa. Şi, în cele din urmă este primit după mai multe încercări ca ascultător la schitul Sf. Ilie a cărui stareţ era părintele Paisie.În anul 1869 a fost tuns în monahism cu numele de Gavriil, în cinstea Sf. Arhanghel Gavriil. Înaintând duhovniceşte, din „treaptă în treaptă� spre desăvârşirea cea dumnezeiască, în anul 1874 el a fost hirotonit în treapta de ierodiacon, iar în anul 1876 — în treapta de ieromonah.
În primăvra anului 1876 părintele Gavriil a fost numit iconom al schitului, încredinţându-i-se ascultarea de a merge în fiecare an în Rusia în calitate de căpitan al corabiei care aparţinea schitului Sf. Prooroc Ilie. Corabia schitului era ca o mică mănăstire, având şi prevăzută şi o mică biserică şi toate cele trebuincioase pentru o viaţă monahicească.
Ani de-a rândul a făcut ascultare ca iconom al mănăstirii, mergând în Rusia pentru a aduce cele strict neceasare pentru această viaţă pământească, pentru întreţinerea schitului, iar în anul 1891 (după 15 ani) ieromonahul Gavriil a fost ridicat în treapta de arhimandrit de către patriarhul Constantinopolului de atunci, de Sanctitatea Sa Ioachim al III-lea.
A construit între anii 1894-1896 în Odessa o catedrală măreaţă în stil bizantin cu trei Sfinte Altare pentru pelerinii care se pregăteau aici să-şi continue pelerinajul său spre muntele Athos, construind în curte acestei catedrale şi un mic hotel pentru pelerini. În acelaşi timp sub conducerea sa a fost construit la schitul Sf. Proroc Ilie şi o clădire pentru monahii care trăiau aici.
În anul 1894 după o viaţă plină de osteneli şi nevoinţe duhovniceşti arhimandritul Gavriil îşi încredinţează sufletul său în mâna lui Dumnezeu, trecând la cele veşnice pe data de 19 octombrie, în Novonicolaevsk, pe unde trecea cu corabia în drum spre Schitul Sf. Prooroc Ilie de la Athos. Rămăşiţile sale trupeşti au fost aduse la Odessa în data de 2 noiembrie şi îngropate în grobniţa catedralei din Odessa construite de el.
Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Agafanghel, actualul Mitropolit al Odesei, pe data de 9 (22) iulie 1994 fiind aşezate în catedralala Sf. Prooroc Ilie, prin intermediul lor Dumnezeu săvârşind şi astăzi minuni, tămăduind bolnavi şi întărindu-i pe creştini în credinţă.

________________________________________








[ Edited Sat Oct 07 2017, 01:14PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sun Jul 31 2011, 05:37PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
CATEDRALA ADORMIRII MAICII DOMNULUI- ODESA

Catedrala Adormirii Maicii Domnului, aflata pe strada Preobrejenskaja (a Schimbarii la Fata), adaposteste doua mari comori ale Odesei: moastele Sfantului Iona de Odesa si moastele Sfantului Inochentie al Odesei. Cunoscut si in Romania - ca mare facator de minuni si ocrotitor al familiei si al saracilor, precum si grabnic ajutator in necazuri, sfantul Iona a fost un preot de mir ce a avut 9 copii, si totodata un mare rugator, contemporan cu Sfantul Ioan de Kronstadt. Moastele lui se afla asezate in biserica „de jos“, unde se slujeste numai in cursul saptamanii. In biserica „de sus“, in care se slujeste sambata si duminica, se afla asezate moastele Sfantului Inochentie, Arhiepiscopul Odesei - mare teolog si predicator, ale carui scrieri au fost traduse si la noi de insusi patriarhul Nicodim al Romaniei. Pelerinii sositi pentru inchinare la moastele acestor sfinti se folosesc mult de rugaciunile facute de preotii catedralei, fiind consemnate in vremea noastra mari minuni intamplate celor care se roaga cu credinta celor doi.O comoara de mare pret aflata aici alaturi de sfintele moaste este icoana Maicii Domnului Kasperovskaia.
ICOANA FACATOARE DE MINUNI KASPEROVSKAIA

Icoana Maicii Domnului, Kasperovskaia, este o podoaba de mult pret atat pentru orasul Odesa cat si pentru tot sudul ucrainean.
Ea a fost adusa in sec. XVII de o familie sarba din Transilvania. Din 1809 detinatoarea icoanei a fost Iuliania Kasperova. Aceasta icoana i s-a transmis prin mostenire si prezenta doar o bucata de scandura neagra cu chipul abia perceptibil a Preasfintei Fecioarei Maria cu Pruncul.
In 1840, stapana, care se ruga noaptea in fata icoanei cu uimire a observat cum icoana s-a luminat si chipul de pe ea deveni deodata foarte clar. Iuliania sfatuindu-se cu sotul a hotarat sa nu spuna nimanui despre cele intamplate.
Insa Maica Domnului Singura si-a proslavit icoana Sa. In acelasi an Ea se arata in vis unei femei bolnave (Vera Burdieva, s. Kizii Mas), care avea mana paralizata. Aceasta femeie a umblat pe la multi doctori, dar fara de nici un folos. Maica Domnului i-a poruncit sa se roage in fata icoanei Kasperov. Indeplinind cele poruncite femeia s-a vindecat. Aceasta veste se raspandi cu repeziciune. Au mai urmat multe tamaduiri minunate.
In 1843 la indemnul parintelui din sat, icoana a fost donata bisericii.
In 1845 Sfantul Sinod, formeaza o comisie pentru verificarea minunilor savarsite. In urma unor studii minutioase icoana a fost recunoscuta facatoare de minuni.
Din 1851 la rugamintea locuitorilor din orasul Herson icoana se afla in oras, de la Inaltare pana la sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, apoi revine in sat. Prin straduinta crestinilor din Herson icoana a fost imbracata intr-un vesmant pretios.
In perioada razboiului franco-anglo-turc icoana a fost adusa de catre arhiepiscopul Inochentie in oasul Odesa. Prin minunata ocrotire a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu Odesa aproape ca nu a avut de suferit in acest razboi. De atunci s-a hotarat ca de Acoperamantul Maicii Domnului icoana sa se afle in Odesa. Locuitorii orasului in semn de multumire au imbracat-o in aur.
In 1914 Acoperamantul Maicii Domnului iarasi a salvat orasul, de aceasta data aparandu-l de invazia turcilor.
Din 1946 icoana se afla in catedrala Adormirii Maicii Domnului, orasul Odesa.
Pe parcursul intregului an vineri dimineata in fata icoanei se savarseste cantarea acatistului. Zilnic inainte de Sf. Liturghie se slujeste tedeum, iar vecernia de sambata seara si Sf. Liturghia de duminica se termina cu rugaciunea inaintea icoanei Maicii Domnului.
Permanent in fata icoanei se roaga oameni, cerand de la Preasfanta Fecioara Maria ajutor si multumind pentru binefacerile daruite.
SFANTUL IONA DE ODESA

Sfantul Iona din Odessa este un sfant ortodox ale carui moaste sunt pastrate astazi, cu mare evlavie, in Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Odessa, Ucraina. Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa, zugravita in albastru deschis si in alb, domina orasul ucrainian din inaltul turlelor sale argintii. In mareata Catedrala inchinata Adormirii Maicii Domnului se afla moastele Sfantului Ierarh Inochentie si ale Sfantului Iona din Odessa.
Sfantul Iona din Odessa a fost canonizat in ziua de 1 iulie 1996, la canonizare descoperindu-se faptul ca trupul sau era inca intreg si frumos la vedere. Sfantul Iona este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17/30 mai, Sfintele lui Moaste, frumos mirositoare, alungand si astazi duhurile rele si vindecand neputintele trupesti ale celor ce se roaga lui cu credinta curata.
Iona Moiseevici Atamanski s-a nascut in ziua de 14 septembrie 1855, cand se praznuia Inaltarea Sfintei Cruci, in orasul Odessa, intr-o familie crestina: diaconul Moise si Glicheria. El va ramane orfan inca de mic. O vreme, el a petrecut in cimitir, langa mormintele parintilor sau, mai apoi retragandu-se intr-o veche clopotnita. Nicaieri nu a putut gasi insa odihna, din pricina rautatii oamenilor. In cele din urma, el a fost primit in casa de catre unchiul sau.

Dupa terminarea unei scoli primare, tanarul Iona a urmat cursurile Seminarului Teologic din Odessa. Aici, el a ajuns sa cante in corul bisericii. Dupa terminarea scolii, Iona se va casatori cu Anastasia, avand impreuna noua copii, dintre care trei baieti si sase fete.
In anul 1884, cu putina vreme inainte de a implini 30 de ani, Iona a fost hirotonit diacon. In numai doi ani, el a fost numit preot. Dupa indeplinirea slujbei de misionar pe la mai multe sate, el se va aseza in satul Cardasovca, unde va vietui vreme de opt ani. In urma rugaciunii si a predicilor sale, mai bine de doua sute de sectari din acest sat se vor boteza.

Incepand cu anul 1897, parintele Iona a fost chemat inapoi, in Odessa, unde a fost asezat preot la Biserica Adormirea Maicii Domnului. El va fi mult iubit de popor, pentru inalta lui vietuire, pentru rugaciunile din toata vremea, pentru Liturghia savarsita zilnic si pentru ajutoarele sufletesti si materiale pe care le revarsa neincetat peste toti.
Dupa oarecare vreme, el este numit preot la Biserica Sfantul Nicolae, din portul orasului. La parintele Iona aduceau indraciti foarte des, cateodata se intampla chiar sa fie mai multi. Parintele Iona pastorea si manastirea de maici a Sfantului Arhanghel Mihail, in care avusese multi enoriasi duhovnicesti. Parintele Iona slujea si la Manastirea Buneivestiri, de langa Odessa.
Slujirea pastorala a parintelui Iona a avut loc intr-o perioada grea a istoriei: razboaie, distrugeri, foamete, framantari in Biserica, persecutarea dreptei credinte de catre puterea comunista. In anul 1921, puterea sovietica a pornit o actiune de confiscare a bunurilor bisericesti, actiune care avea de fapt ca scop lipsirea bisericilor de cele necesare cultului si de posibilitatile de intretinere.
Nu dupa multa vreme, parintele Iona a fost arestat, insa eliberarea a urmat rapid, in urma adunarii unei multimi de credinciosi. Dupa o boala cumplita de rinichi, in ziua de 17 mai a anului 1924, parintele Iona din Odessa a adormit in Domnul.
Sfantul Iona din Odessa a avut parte de o inmormantare extraordinara: strazile din jurul bisericii, cat si din jurul casei in care a vietuit sfantul, erau intesate cu credinciosi, saraci si napastuiti, atat din Odessa, cat si din mai toate localitatile invecinate. Fiecare venise spre a-si lua ramas bun de la binefacatorul lui.
Autoritatile au interzis inmormantarea Sfantului in ziua de duminica, tocmai spre a limita numarul celor adunati cu aceasta ocazie. Degeaba insa, caci parca mai multi au venit in ziua de luni. Muncitorii din Odessa au cerut ca inmormantarea sa se faca dupa masa, pentru ca, iesind de la munca, sa poata participa si ei. Astfel, inmormantarea a decurs lin de tot, abia spre seara trupul parintelui fiind asezat in pamanatul din cimitir, alaturi de parintii sai. Sfantul Iona a cerut in mod special urmasilor sai sa nu-l ingroape in biserica, caci biserica va fi daramata. Precum a profetit sfantul, asa s-a si intamplat.
SFANTUL INOCHENTIE ARHIEPISCOPUL ODESEI

Acatistul "Acoperamantul Maicii Domnului" a fost scris de Preasfintitul Inochentie, arhiepiscopul Hersonului (1800-1857). Preasfintitul Inochentie a fost un predicator de o elocinta rara, fiind numit al doilea Gura de Aur. Pe langa aceasta poseda si arta scrisului. A compus multe acatiste care au fost traduse in diferite limbi, inclusiv in romana: Acatistul Sfintei Treimi, Acatistul Patimilor Mantuitorului, cateva acatiste inchinate Maicii Domnului. „Acatistul Acoperamantului" a fost alcatuit drept multumire pentru ajutorul Maicii Domnului la apararea Odesei in anii 1854-1855.
Arhiepiscopul Inochentie este cel care a initiat savarsirea rugaciunilor de obste in fata icoanei Maicii Domnului "Kasperovskaia" ocrotitoarea locuitorilor Odesei speriati de bombardamente.
In aprilie 1854, in timpul Sfintei Liturghii savarsite de Preasfintintul Inochentie a rasunat o explozie puternica ce a facut sa se cutremure peretii catedralei si sa-i zanganeasca geamurile. Imediat s-au deschis usile imparatesti si Preasfintitul Ionchentie, cu elocinta ce il caracteriza a spus: "V-ati speriat de acest sunet produs de mana dusmanului si, stand la rugaciune in acest locas sfant, nu v-ati rusinat sa cadeti din cauza credintei slabe. Insa ce spaima si ce cutremur va cuprinde sufletul pacatos, cand va rasuna trambita arhanghelului chematoare la judecata de apoi!"


Este cunoscut faptul ca in zilele cand se dadeau lupte langa Sevastopol Preasfintitul Inochentie s-a rugat indelung in fata acestei icoane, apoi, insotit de cler a mers cu ea spre orasul asediat. Insa cneazul A.S. Mensikov, caruia i s-a transmis ca "Imparateasa Cerului vine sa salveze Sevastopolul" a raspuns in doi peri: "Spuneti-I Arhiepiscopului ca in zadar a deranjat-O, noi si fara Ea vom iesi din incurcatura". Preasfintitul Inochentie a poruncit ca icoana sa fie dusa pe redute. Insa aceasta nu vroia sa mearga. Caii s-au oprit. "O vom duce in maini". Dar nici asa icoana nu s-a deplasat. Era imposibil s-o misti din loc. Vazand aceasta minune, arhiepiscopul a savarsit o rugaciune Imparatesei Cerului si a dus icoana inapoi. Peste doua luni Sevastopolul a fost cedat.


[ Edited Sun Dec 11 2011, 05:29PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sun Jul 31 2011, 10:08PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
CATEDRALA SFANTULUI MUCENIC PANTELIMON


Catedrala Sf. Mucenic si Vindecator Pantelimon este amplasata chiar in fata Garii Feroviare.
Magica sa cupola de argint cu o forma neobisnuita, poate fi vazut de la distanţă, atragand atentia imediat.
Marele Mucenic Pantelimon a fost venerat întotdeauna de odesiti.
De la mijlocul secolului al XIX-lea până la Revoluţie, a fost considerat patronul spiritual al Garii Feroviare din Odesa, ai căror angajaţi au colectat o multime de bani pentru achiziţionarea de icoane si lumanari de argint pentru lacasul de cult.
Aici se a fla o particica din moastele Sfantului Mucenic Pantelimon precum si a altor sfinti,dar si nenumarate icoane de o sfintenie si frumusete rara intalnita.
Catedrala are 11 clopote, turnate in vestita turnatorie de la Voronej, variind ca dimensiune, cel mai mic avand o greutate de 5 kg, iar cel mai mare - 1200 kg.



[ Edited Fri Aug 05 2011, 01:51PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Thu Aug 04 2011, 10:04PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
CATEDRALA SFANTA TREIME-SIMFEROPOL

SFANTUL LUCA ARHIEPISCOPUL SIMFEROPOLULUI SI CRIMEII


Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul."
Numit adesea drept doctor "fara-de-arginti", Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.

In plina teroare bolsevica, un chirurg de exceptie refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.

Sfantul Luca al Crimeei (1877- 1961)

Sfantul Luca s-a nascut in anul 1877, intr-o familie cu nobile radacini stramosesti. Valentin Voino-Iasenetki, dupa numele sau de mirean, a primit o aleasa educatie. Inclinand mai intai spre pictura, tanarul Valentin isi va indrepta pasii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simtind o puternica dorinta de a-si ajuta semenii, el va renunta la pictura, cotind spre medicina. Astfel, sfantul se va inscrie la Facultatea de Medicina din Kiev.
In anul 1904, in cadrul razboiului ruso-japonez, sfantul va sluji pe post de medic chirurg, in slujba Crucii Rosii, adica fara salariu. Vreme de aproape un an, sfantul va indeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de tara, lipsite de fonduri si intr-o stare de saracie avansata. Intre timp, tanarul Valentin se va casatori cu Ana, impreuna cu care va avea patru copii.

In anul 1916, doctorul Valentin hotareste sa-si publice experientele medicale intr-o carte de medicina, numita "Eseu despre chirurgia infectiilor septice". In timp ce lucra la prologul cartii, un gand ii veni, cum ca sub titlul cartii va sta un nume de episcop.
Peste inca un an, in 1917, Valentin se stabileste impreuna cu familia in orasul Taskent, unde primesete postul de medic-sef al spialului din localitate. O boala incurabila cauzeaza moartea timpurie a sotiei sale, Ana. Astfel, sfantul va ramne singur, cu cei patru copii ai sai.
Intr-o zi oarecare, episcopul locului il cheama pe Valentin la el si ii zice: "Doctore, trebuie sa deveniti preot!" Incredintat de faptul ca aceasta este misiunea si calea ce il asteapta, doctorul Valentin va accepta fara nici o retinere hirotonia intru preot, in anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba inca a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat catusi de putin conducerea comunista a vremii.

In scurt timp, parintele primi numele monahal de Luca. In anul 1923, parintele Luca ajunge episcop al regiuni Taskent. Dupa hirotonia intru arhiereu, bolsevicii il vor arestea imediat. Acum incepe patimirea, un un lung sir de ani de pribegie si suferinte in inchisorile sovietice.
Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeste acceptul de a opera in spitalele de prin inchisorile prin care este purtat. Fiecare operatie incepea si se termina cu rugaciune catre Maica Domnului, iar curatarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfantul in semnul crucii, spre ajutor.
Bolsevicii hotarasc sa-l trimita pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmand ca apoi sa fie trimis in regiunea Arhangelsk pentru inca vreo trei ani. Dupa aceasta, sfantul va mai primi inca si un al treilea exil, in indepartata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la batai si chinuiri, sfantul nu a cartit de cele pe care le patimea.
In anul 1946, dupa terminarea perioadei de detentie, datorita meritelor deosebite in studiul medicinei, cat si pentru lucrarea "Eseu despre chirurgia infectiilor septice", sfantul va primi Premiul Stalin. Sfantul Luca imparte banii primiti ca premiu orfanilor de razboi.
Tot in anul 1946, Sfantul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. Sfantul se va osteni neincetat sa reinvie credinta si viata duhovniceasca. Predicile lui erau ascultate, pe langa credinciosii de rand, de studenti intelectuali si chiar de oameni avand alta credinta. Sfantul nu s-a temut niciodata a condamna atitudinea regimului ateu.

La batranete, sfantul si-a pierdut desavarsit vederea. Despre aceasta insa, el spunea: "Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindca Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor." Sfantul Luca al Crimeei va adormi in Domnul in data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor si al sufletelor semenilor sai va fi canonizat in anul 1966, in ziua de 18 martie Sfintele lui Moaste fiind asezate in Catedrala Sfanta Treime, in localitatea Simferopol, in Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui Moaste savarsesc nenumarate minuni in trupul si sufletul celor bolnavi.




[ Edited Wed Jul 24 2013, 03:07PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Aug 05 2011, 01:56PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
CATEDRALA SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL- SIMFEROPOL



SFANTUL ARHIEPISCOP GURIE AL SIMFEROPOLULUI


Numele de mirean este Karpov Grigore.S-a nascut in anul 1815 in Sarantov intr-o familie de preot.In anul 1837 dupa absolvirea seminarului din Sarantov a intrat la studii la Academia Duhovniceasca din Sankt-Petersburg,unde a fost calugarit cu numele Gurie, in cinstea Sf.Gurie din Cazani,iar in anul 1839 a fost hirotonit preot.In acelasi an a plecat in China,la Beijing.

In 1851 Ieromonahul Gurie s-a intors la Sankt-Petresburg,unde a fost ridicat la treapta de arhimandrit.In mod repetat a plecat in China,unde timp de 18 ani de misiune a tradus diverse lucrari ortodoxe in limba chineza.Datorita lucrarii sale ziditoare sute de chinezi au fost convertiti la ortodoxie si au primit botezul.

In anul 1860, 222 dintre fii sai duhovnicesti au primit moarte muceniceasca impreuna cu preotul lor-Sf. Mucenic Mitrofan.In anul 1866 a fost hirotonit episcop de Cebocsarsc ,iar in 1867 Arhiepiscop de Tavricesc. Eparhia sa era foarte mare,avand 220 de parohii:vazand ca esta mare nevoie de pastori de suflete,Arhiepiscopul Gurie a infiintat cu foarte mari greutati un seminar teologic.La biserica Sfintii Petru si Pavel a intemeiat fundatii filantropice,in paralel aratand un viu interes pentru catehizarea enoriasilor sai si prin cultivarea lor duhovniceasca,punand accent indeosebi pe viata mistica(spovedania-Sfanta Liturghie).Cu multa eforturi si nevointe,dar mai ales cu intiativa sa,s-au construit nenumarate biserici,printre ele fiind si biserica Sfantul Vladimir,acolo unde s-a botezat,la Hersones .La sfarsitul vietii sale bisericile din 120 ,devenisera 268.Pe 20 septembrie 1882,dupa o boala scurta ,a plecat la ceruri,fiind inmormantat in catedrala din Simferopol.In anul 1929 biserica a fost daramata de bolsevici si credinciosii au deschis mormantul pentru a muta sfintele sale moaste in alta parte.In timpul dezgroparii ,trupul sau a fost gasit nestricat si inmiresmat.Chiar si vesmintele erau intregi.Atunci cineva i-a atins o mana(in timpul mutarii sale) si din acesta a iesit sange,nenumarate fiind minunile savarsite atunci.Sfintele sale moaste au fost asezate in cimitirul Tuturor Sfintilor.In apropierea acestuia a fost ingropat in anul 1961 si Sfantul Arhiepiscop Luca.Sfintele sale moaste sunt pastrate pana astazi in cadredala Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din Siferopol,canonizarea sa avand loc in anul 2008.



[ Edited Sun Nov 06 2011, 08:15PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Aug 06 2011, 06:30PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA ADORMIREA MAICII DOMNULUI-BAHCISARAI

ICOANA FACATOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI


Vechea capitală a tătarilor crimeeni, Bahcisarai, pare neatinsă de trecerea vremurilor. Palatul hanilor, cu faimoasa lui Fântână a lacrimilor, uliţele tătăreşti întortocheate, cafenelele scunde, pline ochi de turişti străini, zarva bazarului... Totul te îmbie, fără să vrei, la visare. În inima Ţării Tătarilor, o veche mânăstire... Îi calcă pragul, în fiecare an, peste 100.000 de pelerini.

Athonul crimeean
Noul Athon, Mariam-Dere (Valea Mariei), Adormirea Maicii Domnului din Bahcisarai – sunt cele trei nume sub care este cunoscută cea mai veche mânăstire din Crimeea. Începuturile întemeierii lavrei se leagă, cel mai probabil, de prigoana împotriva icoanelor din Bizanţ. După pseudo-sinodul ecumenic din anul 754, mai mulţi călugări bizantini vor ajunge pe aceste locuri, săpând în valea stâncoasă a defileului Mariampol câteva zeci de chilii. Unii învăţaţi vorbesc chiar de o „deşertare� a Athosului în perioada iconoclastă, de unde şi numele noii mânăstiri crimeene de Noul Athon. Aşezată la întretăierea a două lumi, creştină şi păgână, mânăstirea va avea un rol deloc neglijabil pe plan misionar. Mai multe morminte creştine, descoperite recent de arheologi, în apropierea mânăstirii, datând din cea de-a doua jumătate a primului mileniu, par să confirme ipoteza că populaţia alană şi gotă din peninsulă a primit botezul creştin prin călugării misionari bizantini.

Valea Mariei
Locul pe care este aşezată mânăstirea nu a fost ales, se pare, deloc întâmplător. Vechile predanii crimeene vorbesc despre un minunat semn la care au fost martori mulţime de mireni şi monahi. Se povesteşte că un păstor, pe nume Mihail, păscându-şi turma în defileul adânc şi înverzit, a văzut odată, pe o stâncă înaltă, la vreo 7 stânjeni de la pământ, o strălucitoare icoană a Maicii Domnului, înaintea căreia ardea o făclie. Mihail s-a întors în sat şi a povestit despre această minune stăpânului său. Mai mulţi săteni au coborât atunci în defileu, au luat icoana şi au dus-o într-o casă de pe cealaltă parte a muntelui. Peste noapte, însă, icoana s-a făcut nevăzută. Au aflat-o, iarăşi, a doua zi, pe aceeaşi stâncă. Oamenii au înţeles din acesta că Maica Domnului voieşte să i se ridice ei sfânt locaş chiar în acel loc, în care să-i fie aşezată şi icoana. Arătarea sfintei icoane s-a petrecut la data de 15 august, astfel că athoniţii, răsfiraţi prin chiliile văii stâncoase, au hotărât ca locaşul să poarte hramul Adormirea Maicii Domnului, valea numindu-se, din acele vremuri, Valea Mariei, nume păstrat, mai târziu, chiar şi de tătari (Mariam-Dere).

Rugăciunile şi birurile hanului din Bahcisarai
În vremea primei invazii turceşti în Crimeea (1475), mânăstirea din Valea Mariei a fost ocrotită de Maica Domnului în chip minunat. În curând, însă, în apropierea mînăstirii, tătarii îşi vor aşeza noua lor capitală – Bahcisarai. Veacuri de-a rândul, trimişii domnilor creştini la curtea hanului se vor ruga în acest locaş – multă vreme singurul altar creştin din ţara tătarilor crimeeni. Şi câţi creştini din părţile Moldovei, căzuţi robi în mâinile tătarilor, nu-şi vor fi plâns oare, în graiul de acasă, amarul, păşind pragul acestui locaş de la marginea capitalei tătare? De la sfârşitul veacului al 15-lea, Athonul crimeean, o dată cu stabilirea unui mitropolit creştin în mânăstire, va deveni, de altfel, loc de jurământ pentru creştinii din ţara tătarilor. Însuşi hanul, se spune într-o veche cronică rusească, venea în mânăstire spre a cere ajutor Maicii Domnului înaintea luptelor sale cu „inamicii�… creştini! În caz de izbândă, el făgăduia că va aduce multă cinstire icoanei. Cum adeseori se întorcea în Crimeea înfrânt, aşeza biruri aproape insuportabile monahilor mânăstirii. Într-o gramată din anul 1598, a ţarului Feodor Ioanovici, păstrată până astăzi, se vorbeşte despre aceste apăsătoare dări ale mănăstirii către han, plătite cu destulă greutate chiar şi de ţarul rus.

După anul 1783, o dată cu anexarea Crimeei la Imperiul Ţarist, Mânăstirea Adormirii Maicii Domnului va cunoaşte o scurtă perioadă de înflorire. În 1921, însă, ea va fi închisă de bolşevici. Fiind situată foarte aproape de centrul oraşului Bahcisarai (aprox. 2 km), aici va fi instalată, în perioada sovietică, o colonie de invalizi, schimbându-se numele mănăstirii în Cooperativa Artema şi 4 din cele 5 biserici ale sale, în doar câţiva ani, fiind complet distruse.
Nici tătarii din peninsulă nu vor fi mai fericiţi decât mânăstirea. După emigrarea masivă a acestora din timpul războiului Crimeii (1856-1859) în Dobrogea şi în Anatolia, ei vor fi deportaţi aproape în întregime de către autorităţile sovietice, după cel de-al doilea război mondial, în Asia Centrală, pe motivul colaborării cu ocupanţii fascişti. Transferată la Ucraina (1954), peninsula nu şi-a regăsit liniştea nici măcar în zilele noastre. Întoarcerea a zeci de mii de tătari în locurile de baştină, după 1988, şi tensiunile dintre Rusia şi Ucraina, care îşi dispută peninsula Crimeea, sunt considerate factori majori de instabilitate în zonă.

Redeschisă în 1993, sub conducerea stareţului Siluan Makei (un ieromonah din regiunea Odesei), mânăstirea de pe Valea Mariei este asaltată zilnic de mii de pelerini şi turişti. Ultimii sunt interesaţi mai cu seamă de uriaşa scară ce urcă spre mânăstire, cunoscută, în perioada URSS, ca platou de filmare a tragediei „Hamlet�, dramatismul ori sfinţenia locurilor neprezentând, se pare, vreun interes pentru „regizorul� de odinioară de la Kremlin.

Aici in "Lavra Crimeii" sunt doua bisericii;una inchinata Maicii Domnului iar cealalta Sfantului Marcu,fiecare avand sapat in piatra cate un minunat locas de cult unde se oficiaza sfintele slujbe !

În această zonă se mai găseşte încă o mănăstire rupestră (părăsită) Caci-Calion şi un izvor de ape tămăduitoare a Sf. Anastasia.
În satul Ternovca la 2 km pe jos putem ajunge la Schitul Schimbarea la faţă a Domnului, unde se află izvorul tămăduitor a Sf. Teodor Studitul. Nu departe de sat a fost redechisă mănăstirea rupestră Celter - Marmara a Sf. Sava

[ Edited Sat Aug 06 2011, 07:30PM ]
Back to top
Mergi la pagina  [1] 2
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System