Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

PE URMELE MANTUITORULUI HRISTOS-TARA SFANTA

Mergi la pagina  1 2 3 [4]
Author Post
MiroslavPetras
Thu Mar 08 2012, 07:14PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169

DUDUL LUI ZAHEU-BISERICA SFANTULUI ELISEI


Dudul lui Zaheu, pastrat pana astazi in Biserica Sfantul Prooroc Elisei, din stravechiul oras Ierihon, este unul dintre locurile sfinte in care crestin-ortodocsii inalta rugaciuni neincetate lui Dumnezeu, in Tara Sfanta.
Ierihon-ul este unul dintre cele mai vechi orase biblice, daca nu chiar cel mai vechi oras cunoscut din lume. Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Tara Sfanta. Ierihonul mai este cunoscut si drept orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul marii.Situat la o distanta de 40 de kilometri nord-est de Ierusalim, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului. Ierihonul este primul oras cucerit de israeliti dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Ierihonul, acest important oras biblic, impreuna cu Fasia Gaza, a fost primul oras cedat de Israel Palestinei in 1994, in urma acordului de pace. Reocupat de militarii israelieni, a revenit partii palestiniene in urma retrocedarilor din martie 2005.

Orasul este o adevarata fortareata naturala, fiind inconjurat de Muntele Nebo in est, Muntii Centrali in vest si Marea Moarta in partea de sud. Este irigat in abundenta de raul Iordan, aflat la doar sapte kilometri spre vest, dar si de izvoarele ce coboara din Muntii Centrali.
In pilda cu Samarineanul Milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos ce trecea prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in Ierihon.In timpul ultimei calatorii, Iisus a vindecat aici doi orbi, intre care se remarca insistentul orb Bartimeu. "Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac? Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui" (Matei 20, 29-34).

"Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Si multi il certau ca sa taca, el insă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma! Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale" (Marcu 10, 46-52).
Faptul ca Matei si Marcu spun ca vindecarea a avut loc dupa iesirea din Ierihon, in timp ce Luca mentioneaza ca se apropiau de Ierihon, poate fi explicat in doua moduri. Fie orbii l-au rugat sa ii vindece la intrarea in Ierihon, dar rugaciunea lor a fost implinita abia cand a iesit din oras, fie vindecarea a avut loc dupa ce Iisus a iesit din vechiul Ierihon, pentru a intra in Ierihonul irodian.In Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Copacul in care s-a urcat Zaheu era un "sicomor", un copac specific zonei, asemanator cu smochinul. La noi in tara, prin traducere, acest copac a fost numit "dud", deoarece "sicomorul" se aseamana mult cu dudul romanesc.
Trunchiul acestui copac biblic, astazi complet uscat, se pastreaza in curtea Bisericii Ortodoxe Sfantul Prooroc Elisei, din Ierihon. Tulpina sicomorului in care s-a urcat Zaheu vamesul, pentru a-L vedea pe Hristos, se pastreaza astazi intr-o constructie improvizata, spre a-l pazi de intemperiile vremii si de pelerini.

Potrivit traditiei crestine, Sfantul Zaheu l-a insotit pe Sfantul Apostol Petru, in calatoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului. Traditia mai spune ca Zaheu l-a urmat pe Sfantul Petru in Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfantul Zaheu a murit in pace, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 20 aprilie. Dionisie din Furna, in "Erminia Picturii Bizantine", arata ca Sfantul Apostol Zaheu se zugraveste ca un barbat carunt, mic de statura, cu haine scurte si stramte si o naframa infasurata pe cap. Cand este zugravit individual sau in ceata Apostolilor, el tine in mana un sul infasurat, insemnul propovaduirii sale apostolice.Insa reprezentarea cea mai comuna a lui Zaheu ramane scena convertirii sale. Astfel, se reprezinta o cetate, cu multa lume, iar in mijloc se afla un dud, in care este catarat Zaheu, care este reprezentat uitandu-se la Hristos. Mantuitorul, reprezentat insotit de Apostoli, il priveste si cu o mana il binecuvinteaza, iar in cealalta mana tine o hartie pe care este scris: "Zahee, grabeste de coboara, ca astazi in casa ta trebuie sa raman" (Luca 19, 5).

Biserica il mai pomeneste pe Sfantul Zaheu, vamesul din Ierihon, si in Duminica lui Zaheu, cand este citit textul din Luca (19, 1-10), unde este descrisa intalnirea lui Zaheu cu Mantuitorul.

"Si intrand, trecea prin Ierihon. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut" (Luca 19, 1-10).





[ Edited Sat Mar 28 2015, 12:13PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Mon Mar 12 2012, 12:18PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
BISERICA TUTUROR NATIUNILOR


Biserica Tuturor Natiunilor se afla in Ierusalim, la baza Muntelui Maslinilor, in celebrul loc biblic cunoscut sub numele de Gradina Ghetsimani. Locul este unul de o deosebita frumusete, de aici putandu-se vedea cel mai bine panorama Ierusalimului.Biserica este cunoscuta sub doua nume intre localnici: "Basilica Agoniei" sau "Biserica Tuturor Natiunilor" - cel de-al doilea este insa mult mai folosit decat primul.
Denumirea bisericii vine de la faptul ca a fost construita pe locul unde, dupa traditie, Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat in noaptea prinderii Sale. Numele sub care mai e cunoscuta, anume "Biserica Tuturor Natiunilor", aminteste ca la constructia ei au contribuit mai multe tari.
In Sfanta Scriptura gasim mentionate urmatoarele fapte: "Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni...... Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti." (Matei 26, 36-39)

Desi nu este sigur ca acesta e si punctul exact in care s-a desfasurat scena biblica, asezarea se potriveste descrierii din Sfintele Evanghelii, ba mai mult, actuala biserica, proiectata de arhitectul italian Antonio Barluzzi si realizata intre anii 1919-1924 la initiativa calugarilor franciscani, are in interiorul ei o bucata din piatra, pe care traditia spune ca Iisus a ingenuncheat sa se roage in noaptea dinaintea Patimilor.
Inca din secolul al IV-lea exista aici o "frumoasa" basilica, dupa cum consemneaza in jurnalul ei Pelerina Egeria. Biserica initiala a fost distrusa de persi, in anul 614, aceasta fiind iarasi construita, pe acelasi loc. Aceasta biserica, a doua, se pare ca a fost distrusa de un cutremur de pamant, in anul 746, iar ulterior a fost ridicata pe locul ei o capela de catre cruciati, lasata insa si aceasta in parasire, dupa anul 1345.
Pelerinul Arculf (670), Sfantul Willibald (723), Daniel Rusul (1106) si Ioan de Wurzburg (1165) amintesc de aceasta biserica in jurnalele lor, sub numele de Biserica Agoniei. Ruinele vechii biserici au fost scoase la lumina, in locul indicat de acestia, la mica distanta de coltul sud-estic al prezentei Gradini Ghetsimani. Astazi, biserica este ingrijita de catre calugari franciscani.In anul 1920, in cadrul lucrarilor de ridicare a noii biserici, o coloana a fost descoperita, la doi metri sub podeaua capelei ridicata de cruciati. De asemenea, au fost scoase la lumina si o serie de mozaicuri deosebite. Arhitectii au inlaturat noua fundatie, aflata in acel moment in lucru, spre a scoate la lumina podeaua originala a bisericii celei vechi.Dupa ce a fost scoasa la lumina podeaua bisericii celei vechi, planurile noii catedrale au fost putin modificate. Lucrarile la zidirea acesteia au continuat, apoi, intre 19 aprilie 1922 si iunie 1924, cand aceasta a fost deschisa credinciosilor.

Arhitectura bisericii din Gradina Ghetsimani este foarte interesanta, imbinand linii tipice ale basilicii crestine (fatada), cu aspecte intalnite la cladirile islamice (in special partile laterale si acoperisul, care are numeroase domuri). Aceasta este o urmare fireasca a contributiilor aduse din mai multe tari.
Fatada, inchisa de un gard de fier forjat decorat foarte elegant, este asezata deasupra unui grup de trepte. Mai multi stalpi sustin arcurile mari si suple ce inconjoara atriumul, in timp ce timpanul este decorat cu un mozaic modern in care este reprezentat Iisus ca Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni.In interior, se mai pastreaza cateva urme de mozaic ce au apartinut vechii basilici bizantine, construite se pare de imparatul Teodosie cel Mare. Ferestrele, facute din alabastru, sunt translucide, ceea ce face ca lumina din interior sa fie difuza.

Sase coloane monolite sustin douasprezece cupole, interiorul fiecareia fiind decorat in mozaic, cu elemente si embleme nationale, specifice tarilor ce au ctitorit acest veritabil monument eclesial.Steagurile natiunilor care au ridicat aceasta biserica sunt si ele reprezentate in interiorul micilor domuri, care, prin forma lor semi-ovoidala, dau intregului edificiu un aer oriental puternic. Steagurile sunt in numar de 12.
Partea bisericii care atrage cel mai mult atentia insa, este altarul, in fata caruia se afla asezata, inconjurata in intregime de o coroana de ghimpi realizata din fier forjat, insasi piatra pe care Iisus a stat si S-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli si pentru intreaga lume.

In absida altarului exista de asemenea un mozaic ce reprezinta scene precum: "Iisus rugandu-Se consolat de un inger!", iar in absidele laterale alte episoade, tot in mozaic, ale patimirii lui Hristos: "Sarutul lui Iuda" sau "Prinderea lui Iisus".

Numele de Ghetsimani al gradinii in care este situata biserica, ce tradus ar insemna "presa de ulei", este legat de abundenta maslinilor din aceasta zona, dintre care cativa au crescut cu siguranta din tulpinile celor ce au fost martori la scena biblica a prinderii lui Iisus.
Biserica Tuturor Natiunilor, unica si atragatoare prin stilul ei arhitectonic, este un loc de pelerinaj pentru toti credinciosii crestini, indiferent de confesiune, ce vin la Ierusalim si vor sa se roage acolo unde si Hristos S-a rugat pentru mantuirea intregii lumi.


[ Edited Wed Dec 26 2012, 06:41PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Wed Mar 14 2012, 08:46PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
CAPELA INALTAREA DOMNULUI


Capela Inaltarii Domnului, aflata pe Muntele Maslinilor, in Ierusalim, este un loc de inchinaciune, atat crestin cat si musulman. Potrivit traditiei, acesta este locul de pe care Mantuitorul Hristos S-a inaltat la cer. Micuta capela rotunda pastreaza inca o piatra imprimata cu urma piciorului lui Hristos.
"Si i-a dus afara (pe Apostoli) pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare." (Luca 24, 50-52)
"Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe; Care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata." (Faptele Apostolilor 1, 9-12)
Inainte de increstinarea imparatului Constantin cel Mare, in anul 312, crestinii sarbatoreau praznicul Inaltarii Domnului intr-o pestera aflata pe Muntele Maslinilor - probabil si din motive de siguranta.
Pana in momentul in care pelerina Egeria a vizitat Ierusalimul, in anul 384, locul Inaltarii Domnului era deja stabilit ca fiind cel pe care se afla astazi capela, putin mai sus decat initiala pestera.
Prima biserica ce a fost construita aici, in jurul anului 390, apartine tinerei Poimenia, o crestina evlavioasa de origine romana. Aceasta prima biserica a fost distrusa in urma atacurilor persane din anul 614, urmand a fi restaurata complet de catre Modest.
In anul 680, pelerinul Arculf descria bisericuta de pe acest loc drept "o cladire rotunda deschisa spre cer, cu trei usi-portal pe latura sudica a acesteia. Seara se aprindeau cele opt lampi care se aflau in ferestrele de pe latura dinspre Ierusalim."
In interiorul bisericutei se afla o piatra incadrata pe care se vede imprimata o urma de talpa - conform traditiei, aceasta apartine lui Hristos. Pana la un moment dat, pelerinilor care se inchinau acestui loc li se permitea sa ia cu ei acasa si o bucatica de piatra sau nisip.

O mentionare istorica apartinand secolului al XIX-lea, ne spune ca Biserica Inaltarea Domnului din Ierusalim era slujita de trei clerici si presbiteri. In jurul anului 1150, in momentul sosirii aici a cruciatilor, acestia au reconstruit Biserica Inaltarii. Cruciatii i-au dat o forma octogonala, i-au pus acoperis si i-au fortificat exteriorul.
In anul 1198, imediat dupa caderea Imperiului Cruciat, Salah al-Din a oferit biserica la doi dintre succesorii sai. Acestia au adaugat cladirii un acoperis de piatra cu forma de dom si un "mihrab". Inaltarea lui Hristos este recunoscuta in Islamism, cu toate ca aceasta nu este mentionata in Qur'an.
Cladirea a fost folosita pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. Cladirea a ajuns in ruine pana la sfarsitul secolului al XV-lea. In anul 1620, alaturi de aceasta capela a fost ridicata o moschee si un minaret, intregul loc ramanand in posesiunea musulmanilor.
In dreapta intrarii in curtea capelei se afla o mica moschee ridicata in anul 1620 - Zawiyat al-Adawiyya - de aici se vede foarte bine Capela Inaltarea Domnului si orasul cu imprejurimile sale. Intrand dinspre vest, capela apare ca un "mihrab" ce indica directia spre Mecca, prin peretele sudic.
In curtea pavata cu lespezi de piatra se afla si micuta Capela a Inaltarii Domnului. In peretii curtii se afla infipte multe carlige - acestea sunt folosite pentru intinderea corturilor in perioada praznicului Inaltarii Domnului, cand, aici, vin o multime de pelerini.

Daca usa de intrare in capela nu este deschisa, langa aceasta se afla un clopot, special pentru a anunta venirea si dorinta de a intra spre inchinare. Cea mai mare parte a cladirii apartine perioadei cruciate; forma octogonala si domul de piatra doar sunt adaugari ale musulmanilor.
Peretii octogonali exteriori sunt decorati cu arce si coloane subtiri de marmura - coloane ce sprijina capiteluri apartinand secolului al XII-lea. Acestea sunt bogat impodobite cu flori si ramuri impletite, dar si cu motive animale - patrupede inaripate, cu capete de pasare.
In centrul podelei capelei se afla o forma incadrata asimetric - o lespede de piatra imprimata cu urma talpii drepte a lui Hristos. Bucata de piatra care pastra imprimata in ea urma talpii stangi a lui Hristos a fost dusa in Moscheea Al-Aqsa inca din Evul Mediu.
In apropierea Capelei Inaltarii se afla o cripta mica ce este revendicata de toate cele trei mari religii monoteiste din zona - toate trei au o alta istorie despre proprietarul initial al criptei. Evreii cred ca aceasta pastreaza ramasitele profetesei Huldah, care a trait cu sapte secole inainte de Hristos. Aceasta se crede a fi una dintre cele sapte profetese mentionate in Sfanta Scriptura (2 Regi 22, 14-20).
Crestinii cred ca aceasta cripta a apartinut unei sfinte din secolul al V-lea - Sfanta Pelaghia. Musulmanii sustin ca mormantul este locul de ingropare al femeii sfinte Rabi'a al-Adawiya - personaj important al secolului al VIII-lea. De la numele acesteia si-a luat numele si moscheea din apropiere.





[ Edited Sun Jun 08 2014, 04:12PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Mar 16 2012, 10:26PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MORMANTUL LUI LAZAR DIN BETANIA


Betania, cunoscuta in lumea araba sub denumirea de "al-Azariyya", este o localitate aflata in Tara Sfanta si asezata pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Maslinilor, Ierusalim. Populatia Betaniei, avand un total de aproximativ 3.600 de oameni, este alcatuita din locuitori crestini si musulmani.
Betania este atat localitatea in care a trait Lazar, Maria si Marta, cat si locul in care s-au petrecut mai multe evenimente nou-testamentare. Mantuitorul Hristos Insusi a calcat si a trecut de mai multe ori prin aceste locuri.

Mormantul lui Lazar din Betania a fost cinstit, de-alungul timpului, atat de catre crestini, cat si de catre musulmani. In apropiere s-a ridicat si o biserica franciscana inchinata celui inviat de Hristos a patra zi din morti. Biserica franciscana a fost ridicata si ea pe unele ruine ale vechilor asezari din zona.
Orasul Betania este certificat istoric inca din perioada civilizatiei romane. In imediata apropiere a acestuia s-au descoperit urmele unui asezamant mult mai vechi, datat in Epoca Fierului. Acesta se crede a fi fost orasul biblic "Anania" din tinuturile lui Veniamin, motiv pentru care in Noul Testament a ramas cu numele de "Betania" - (Beth Ananiah = Betania).

Mentionarea biblica a cetatii lui Veniamin, stramoasa a Betaniei, se face in cartea vechi-testamentara Cartea lui Neemia sau II Ezdra: "Fiii lui Veniamin s-au asezat, incepand de la Gheba: in Micmas, in Aia, in Betel si in satele lui, in Anatot, in Nob, in Anania". (II Ezdra 11, 31-32).
Istoria nu ne-a lasat nici o urma a vreunei biserici in Betania, mai inainte de secolul al IV-lea, cu toate ca istoricul Eusebiu si pelerinul Bordeaux (333) mentioneaza faptul ca Mormantul lui Lazar se afla intr-o bolta sau cripta.
In jurul anului 490, Fericitul Ieronim scrie ca "Lazarium-ul", mentionat de Pelerina Egeria in jurnalul ei, este totuna cu casa de oaspeti a Mariei si a Martei, surorile lui Lazar. Astfel, conform lui Ieronim, se crede ca in acea perioada se vizita casa lui Lazar, si nu mormantul.

Pelerinajul Egeriei din Saptamana Mare a Postului Pastelui este deosebit de important pentru Istoria Bisericeasca, insa acesta nu este foarte clar in toate datele oferite. Astfel, despre Betania gasim urmatoarele cuvinte: "chiar la ora 1:00, in Sambata Mare, toti au ajuns la Lazarium, care este Betania... pana la momentul in care ei au ajuns acolo, atat de multi oameni se adunasera, incat nu umplusera doar Lazarium-ul in sine, ci si pajistile din jur". (trad. J. Wilkinson).

Aceasta structura cunoscuta sub denumirea de Lazarium a fost daramata de un cutremur din acea vreme, fiind inlocuita de catre o mai mare Biserica a Sfantului Lazar abia in secolul al VI-lea. Aceasta biserica este mentionata de catre Teodosie inainte de anul 518 si de catre Arculf in jurul anului 680. Biserica a supravietuit pana in perioada Cruciadelor.
In anul 1143, in timpul Cruciadelor, regele Fulk si regina Melisande au primit orasul Betania, de la patriarhul de "Holy Sepulchre", oferind in schimb o zona din apropierea Hebronului.
Regina Melisande a avut un rol foarte important in dezvoltarea asezamintelor din acest loc, fiind preocupata de rugaciunea ce se facea aici. Astfel, ea a construit o manastire benedictina inchinata Martei si Mariei si a reparat si extins vechea Biserica a lui Lazar, pe care a inchinat-o tot celor mai sus mentionate - Maria si Marta. Manastirea Sfintelor Maria si Marta a devenit, in scurt timp, una dintre cele mai bogate manastiri din Ierusalim. Sora reginei, Joveta, a fost aleasa stareta la varsta de doar 24 de ani.

Mai la vest, Melisande a mai construit si o Biserica a Sfantului Lazar peste mormantul acestuia. Tot ea a fortificat complexul monastic, ridicand si un turn de supravegere si paza.
Odata cu caderea Regatului Cruciat, in anul 1187, maicile au plecat in exil. Noua biserica ce se ridicase mai la vest, deasupra mormantului, a fost daramata, ramanand aici doar mormantul si bolta de piatra de deasupra lui. Biserica si turnul din secolul al VI-lea au fost si ele grav afectate, insa raman in picioare si astazi.
Odata cu aceasta cadere se crede ca si orasul a fost parasit de catre locuitori. Abia din anul 1347 mai avem o mentionare a unor locuitori aici. Astfel, un pelerin ajuns in zona confirma prezenta unor calugari greci in capela mormantului, adica in bolta ramasa inca de la inceput deasupra mormantului lui Lazar.
Pana in anul 1384, pe acest loc s-a ridicat si o moschee. In secolul al XVI-lea, Moscheea Ezra a fost construita in Bolta Cruciatilor, ceea ce, pentru o vreme, a facut mai dificila intrarea crestinilor in incinta Mormantului lui Lazar.

In urma mai multor tratative, franciscanilor li s-a permis in cele din urma sa sape o noua intrare in mormant, pe laterala nordica a acestuia. Odata terminata noua intrare, intrarea originala a mormantului a fost astupata dinspre moschee.
Intre anii 1952-1955 o biserica moderna franciscana inchinata Sfantului Lazar a fost ridicata deasupra bisericii bizantine a Sfantului Lazar si deasupra bisericii cruciate a Sfintelor Maria si Marta. In anul 1965 o biserica greceasca a fost construita in imediata apropiere vestica de Mormantul Sfantului Lazar.
Curtea bisericii franciscane a Sfantului Lazar cuprinde ruinele vechilor biserici, de la care se mai pastreaza inca unele petice de podea acoperita cu mozaic. Zidul vestic al curtii pastreaza fatada basilicii din secolul al VI-lea, impreuna cu trei usi.
Planul cruciform al bisericii acruale se intinde in capatul estic al curtii, acoperind ruine ale vechilor biserici. Usi aflate in podea descopera ramasite ale vechilor biserici. Astfel, se poate observa o parte din Lazarium - absida a unei biserici din secolul al IV-lea, absida ce era mai scurta decat cea a bisericii din secolul al VI-lea.

Biserica moderna a Sfantului Lazar intampina pelerinii cu un imens mozaic infatisand pe Lazar, Maria si Marta. Acesta se afla in partea de sus a fatadei. Interiorul este decorat cu piatra lustruita si cu alte piese de mozaic.
In deal, in partea stanga se afla Moscheea Ezra, ridicata in secolul al XVI-lea. Curtea moscheei este totuna cu atriumul vechii biserici bizantine, moscheea fiind ridicata in absida ce alcatuia capatul vestic al bisericii din secolul al XII-lea.
Urcand inca 25 de metri spre culmea dealului, pe partea stanga, apare intrarea in mormantul lui Lazar. In aceasta se intra parcurgand 24 de trepte de dimensiuni neuniforme. Acest mormant a fost sapat direct in stanca, insa nu se stie exact care era forma initiala a acestuia. Este probabil ca bolta acestuia sa se fi surpat sub greutatea bisericii cruciate ridicate deasupra lui. Intrarea originala a mormantului lui Lazar se poate observa in peretele vestic al anticamerei mormantului.

Mai sus, pe deal, se afla moderna Biserica Greceasca care incorporeaza in sine unul dintre peretii bisericii cruciate ridicate deasupra mormantului. In apropierea acesteia se afla importante ruine ale zonei. Ruinele de aici se afla sub ingrijirea Patriarhatului Ortodox Grec, fiind identificate cu Casa lui Simon Leprosul sau Casa lui Lazar. Tot aici se mai afla si ruinele unui turn apartinand Manastirii Cruciate - circa.1144.
Orasul Betania este certificat istoric inca din perioada civilizatiei romane. In imediata apropiere a acestuia s-au descoperit urmele unui asezamant mult mai vechi, datat in Epoca Fierului. Acesta se crede a fi fost orasul biblic "Anania" din tinuturile lui Veniamin, motiv pentru care in Noul Testament a ramas cu numele de "Betania" - (Beth Ananiah = Betania).

Mentionarea biblica a cetatii lui Veniamin, stramoasa a Betaniei, se face in cartea vechi-testamentara Cartea lui Neemia sau II Ezdra: "Fiii lui Veniamin s-au asezat, incepand de la Gheba: in Micmas, in Aia, in Betel si in satele lui, in Anatot, in Nob, in Anania". (II Ezdra 11, 31-32).
Mentionarea asezarii Betania in Noul Testament este facuta cu certitudine in mai multe locuri ale acesteia. Astfel, Betania este mentionata in trei din cele patru Evanghelii. O gasim mentionata in Evanghelia Sfantului Marcu, a Sfantului Luca si a Sfantului Ioan Teologul.
Astfel, aflam ca in Betania a intrat in casa lui Simon Leprosul, a intrat in casa Mariei si a Martei, a inviat pe Lazar din mormant, tot in apropierea Betaniei a flamanzit si a uscat smochinul cel neroditor, si tot din apropierea Betaniei s-a si Inaltat la cer.
Invierea lui Lazar din Betania - "Si era bolnav un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate Lazar era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicand: Doamne, iata, cel pe care il iubesti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. (...) Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. (...) Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant.

Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El." (Ioan 11, 1-45)
Casa lui Simon Leprosul din Betania - "Si fiind Hrisots in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus". (Marcu 14, 3)
Smochinul cel neroditor de langa Betania - "Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece ucenici. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor". (Marcu 11, 11-12)
Inaltarea Domnului de langa Betania - "Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare". (Luca 24, 50)



[ Edited Wed Sep 03 2014, 12:47PM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 2 3 [4]
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System