Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

GRADINA MAICII DOMNULUI-MUNTELE ATHOS !

Mergi la pagina  1 2 [3] 4
Author Post
MiroslavPetras
Wed Aug 22 2012, 06:57PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169

SCHITUL ROMANESC LACU-MUNTELE ATHOS


Schitul "Sfantul Dimitrie" (Lacu), asezare monastica romaneasca din Muntele Athos, este situat la aproximativ patru ore de mers pe jos, de la Manastirea "Sfantul Pavel" de care apartine. Prima consemnare a Schitului romanesc Lacu dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea. A fost infiintat de cativa calugari de la Neamt, Caldarusani, Cernica si din manastirile basarabene. Schitul Lacu este un schit cu viata de sine, cu o frumoasa biserica din piatra care are hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie. Biserica, inaltata in 1760, a fost rezidita din temelii intre anii 1900-1904.

La inceputul secolului al XIX-lea, Schitul Lacu avea peste 30 de chilii in care se nevoiau pana la 80 de calugari. In Sfantul Munte Athos o chilie reprezinta o casa cu paraclis, in care locuiesc cativa monahi, cuprinzand si camerele de oaspeti, trapeza si alte dependinte. Mai multe chilii impreuna cu biserica mare formeaza un schit. In prezent la schitul Lacu exista 13 chilii si aici se nevoiesc prin munca, post si rugaciune aproximativ 40 de calugari si frati.

Staret si duhovnic este parintele Stefan.

Aici se nevoiesc 10 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos, cu slujbe de noapte, iar in timpul zilei ascultarile calugarilor sunt la facut tamaie, croitorie de vesminte si haine calugaresti, lumanari, munca la gradina, traducere din limba greaca in romaneste. Toate ascultarile sunt insotite de rugaciunea mintii "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", si de rugaciuni pe care le rostim pentru intreaga lume si mai ales pentru cei din tara.
Icoana reprezentativa a Schitului Lacu este Maica Domnului Lakoskitiotiss

2. Chilia "Acoperamantul Maicii Domnului".


Staretul chiliei este parintele Isidor. Aici se nevoiesc 4 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos cu slujbe de noapte (Utrenia la ora 4,00 dimineata), iar in timpul zilei se face ascultare la gradina, taiat de lemne, constructii necesare chiliei si ingrijirea livezii. Toate ascultarile sunt insotite de rugaciunea mintii pentru iertarea pacatelor si ajutorul tuturor.

3. Chilia "Adormirea Maicii Domnului"


Staret este parintele Pavel. Este ultima chilie terminata anul trecut, este foarte frumoasa. A fost ridicata de catre Manastirea "Sf. Pavel" (manastirea de care apartinem), cu cheltuiala din fondurile monumentelor istorice. Parintele Pavel, singurul vietuitor al acestei chilii, se roaga cu rugaciunea mintii, mai citeste si pravila calugareasca, impleteste matanii si cruci de gat, are o mica gradinita pe care o ingrijeste cu o rara pricepere si dragoste.

4. Chilia "Intampinarea Domnului" .


S taret este parintele Acachie. Aici se nevoiesc 3 calugari si in aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte cu slujbele de noapte (Utrenia si Sfanta Liturghie la ora 2,00 noaptea). Ascultarile randuite sunt la frumoasa si ingrijita gradina de zarzavat, la livada de maslini si la cateva randuri de vita de vie. Se impletesc metanii si cruci facute cu rugaciunea mintii si cu tacere in Duhul Sfant.

5. Chilia "Intrarii in Biserica a Maicii Domnului".


Staret este parintele Pimen. Chilia se afla in constructie. Staretul viitoarei chilii va fi un ucenic al parintelui Pimen, deoarece parintele mai cere o chilie, actuala fiind neincapatoare pentru intreg personalul existent si vom popula si aceasta chilie care va fi sub indrumarea duhovniceasca si materiala a parintelui Pimen.

6. Chilia "Izvorul Tamaduirii".


Staret este parintele Efrem. Chilia se afla in constructie. Aici se nevoiesc 3 calugari, care nadajduiesc in ajutorul Maicii Domnului pentru a duce la bun sfarsit lucrarile la aceasta chilie.


7. Chilia "Nasterea Maicii Domnului".


Staret si duhovnic este parintele Nicanor. Chilia se afla in constructie. Aici se nevoiesc 3 calugari. Datorita unor ajutoare din tara chilia se gaseste in lucrari de finisare atat in interior cat si in exterior, dar mai sunt necesari destui bani pentru a ajunge la finalizare.

8. Chilia "Sfantului Ierarh Nicolae".

Staret este parintele Rafael. Aici se nevoiesc 7 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos, cu slujbe de noapte (ora 4,00 dimineata Utrenia si Sfanta Liturghie). Ascultarile se desfasoara in jurul chiliei la impletit metanii si cruciulite, ingrijitul albinelor, facut tamaie, ingrijit livezi de maslini si pomi fructiferi, taiatul lemnelor pentru iarna. Rugaciunea mintii ii insoteste pe calugari la ascultare.
In acest an, parintii de la aceasta chilie sunt cu grija intregului schit deoarece ei detin conducerea schitului. Se ingrijesc de bunul mers al slujbelor din Biserica Mare care se afla in centrul schitului cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - Izvoratorul de Mir". De asemenea tot ei au grija de pelerinii care vin la schit, le asigura masa ori cazarea pe timpul unei singure nopti. Parintele Dicheu, superiorul schitului, (in prezent parintele Gavril) anunta programul privegherilor de peste an si solicita de la fiecare chilie cate 1-2 calugari pentru curatenia Bisericii si a imprejurimilor.
Schimbarea Dicheului se face in fiecare an in data de 8 mai, de ziua Sfantului Ioan Evanghelistul, cand staretul chiliei care a condus preda cheile noului staret al urmatoarei chilii (fiecare chilie va prelua pe rand aceasta obligatie) in prezenta reprezentatilor Manastirii Sfantului Pavel.

9. Chilia "Sfantului Arteni "


Staret este parintele Pimen. Aici se nevoiesc 9 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos, cu slujbe de noapte (ora 4,00 dimineata Utrenia urmata de Sfanta Liturghie). Ascultarile parintilor sunt foarte diverse si in timpul lor se rosteste rugaciunea mintii. Parintii acestei chilii au gradini frumoase, impletesc metanii si se ocupa si cu pescuitul.

10. Chilia "Sfantului Prooroc Ilie"


Staret este parintele Sofronie. Aici se nevoieste un singur calugar.

11. Chilia "Sfantului Antonie cel Mare"


Staret este parintele Nichifor. Aici se nevoiesc 2 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos, cu slujbe de noapte (ora 4,00 dimineata). Ascultarile sunt impartite de parintele staret, la impletit metanii, sculptura in lemn si putina croitorie. Calugarii rostesc rugaciunea mintii la lucru.

12. Chilia "Inaltarea Domnului"


Staret este parintele Varsanufie. Duhovnic este parintele Paisie. Aici se nevoiesc 4 calugari. In aceasta chilie se tine randuiala Sfantului Munte Athos, cu slujbe de noapte (ora 24,00 Utrenia si Sfanta Liturghie). Ascultarile sunt la impletirea metaniilor si cruciulitelor, ei au o gradina de legume deosebita precum si livezi de maslini si pomi fructiferi, foarte bine ingrijite. Sunt preocupati de rugaciunea mintii in ascultare.

13. Chilia "Tuturor Sfintilor Athoniti"


Staret este parintele Partenie. Anul acesta parintele Partenie a inceput lucrarile de reconstructie pe ruinele unei vechii chilii in care s-a nevoit, in urma cu aproximativ 50 de ani, parintele Ilie, un mare duhovnic nu numai al calugarilor romani ci si al calugarilor greci, al multor inchinatori si al celor care dadeau o mana de ajutor la diverse lucrari de intretinere a chiliei.
Gropnita schitului Lacu



[ Edited Thu Dec 20 2012, 09:41PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Thu Aug 23 2012, 03:07PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA SFANTUL PAVEL-ATHOS


Manastirea athonita Sfantul Pavel, a 14-a in ierarhia celor 20 de manastiri athonite, este o manastire cu viata de obste, in anul 1990, in aceasta vietuind si nevoindu-se un numar de 91 de calugari. Monahii impletesc munca cu rugaciunea, spre o tot mai mare induhovnicire a vietii lumii.
Intemeietorul ei este Sfantul Pavel din Xiropotamu (fiu de imparat) retras aici cu cativa calugari in sihastrie, fiind locuri de mare liniste. Manastirea apare in documentele scrise inca din anul 972, apoi in anul 1269.
Sfantul Pavel a intemeiat manastirea si a stat ca egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopol pentru oarecare pricini imparatesti, a murit pe drum, in corabie, fiind in varsta de 110 ani. Dupa ce a ajuns corabia la Constantinopol, crestinii capitalei i-au luat sfantul trup si l-au ingropat cu mare cinste.

Manastirea Sfantul Pavel primeste un loc printre celelalte manastiri athonite incepand cu anul 1370, multumita interventiei calugarilor sarbi Gherasim Radonia si Antonie Pegases. Manastirea este situata pe o vale adanca, chiar sub Varful Athon. Manastirea a fost intemeiata in secolul al X-lea, pe locul unei chilii mai vechi, de catre Sfantul Cuvios Pavel Athonitul, contemporan cu Sfantul Atanasie Athonitul.
Distrusa de pirati si cruciati de mai multe ori, manastirea a fost rezidita cu ajutorul domnilor sarbi si romani. A fost zidita din temelie din marmura cioplita, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brancoveanu. Acesteia i-a fost inchinata si Manastirea Jitianu, din judetul Dolj. Iar Dabija Voda, cu sfatul tarii i-a inchinat la 1664 februarie 19, Manastirea Todireni.

Dintre ctitorii romani care au ajutat la intretinerea si renovarea manastirii, amintim pe cei mai importanti: Sfantul Stefan cel Mare construieste un baptisteriu
,renoveaza biserica centrala si construieste un apeduct. Fratii Craiovesti dau ajutor anual cate 2.000 aspri, Neagoe Basarab construieste turnul de aparare si zidurile de incinta. Sfantul Constantin Brancoveanu construieste paraclisul Sfintii Imparati Constantin si Elena si reinnoieste chiliile manastirii.
Biserica centrala a manastirii a fost construita intre anii 1839-1844, fiind inchinata Maicii Domnului. Biserica are o arhitectura simetrica, in pridvorul acesteia aflandu-se doua mici capele, una inchinata Sfantului Pavel si alta Sfantului Gheorghe. In apropierea bisericii se mai afla si alte 10 capele, alaturi de un turn ridicat in anul 1522.
De aceasta manastire depind Schitul romanesc Lacu si Noul Schit. Manastirea are zece paraclise, trei in incinta si sapte in afara.
Manastirea poarta hramul, Intampinarea Domnului si are doua icoane facatoare de minuni si o bucata din "Trestia" pe care i-a dat-o in mana Mantuitorului spre batjocura Irod. Aci se afla o cutie de argint cu "Darurile" care le-au adus magii Domnului la Betleem (aur, smirna si tamaie): 14 bucati aur, 62 bucati smirna si tamaie insirata pe sarma.

Manastirea Sfantul Pavel mai pastreaza si o bucata din Sfanta Cruce, particele din Sfintele Moaste de la Constantin cel Mare, Sfantul Silvestru, Sfantul Haralambie, Sfantul Trifon, Capul Sfantului Teodor Stratilat, Piciorul Sfantului Grigorie Teologul si altii.

Libraria manastirii pastreaza 495 de manuscrise si 12.500 de carti. Biblioteca Schitului Nou pastreaza si aceasta un numar de 200 de manuscrise. Biblioteca mai pastreaza si numeroase documente vechi de danie, dintre care unele sunt romanesti.

Back to top
MiroslavPetras
Thu Aug 23 2012, 10:46PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA CARACALU


Manastirea Caracalu, cea de a unsprezecea manastire din Sfantul Munte Athos, este inchinata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Situata intre Manastirile Iviron si Marea Lavra, spre deosebire de majoritatea celorlalte manastiri, ea nu se afla la tarmul marii, ci inspre interiorul peninsulei si destul de sus.
Originea numelui acestei manastiri este destul de controversata. Unii autori sustin ca numele i s-ar trage de la ctitorul sau initial, imparatul roman Antoninu Caracal (211-217), insa aceasta ipoteza nu este sustinuta documentar. O alta ipoteza sugereaza ca numele este de origine turca, insemnand "turnul negru" (in turceste kara - koule), insa ea nu se sustine intrucat numele manastirii se regaseste ca atare mult anterior stapanirii turcesti.

Prima atestare documentara a acesteia dateaza din secolul al XI-lea - anul 1018. Aceasta a determinat pe unii dintre istorici sa propuna varianta prin care manastirea si-ar fi luat numele de la un presupus calugar Karakalas - nume larg raspandit in epoca - care ar fi fost fondatorul manastirii si ar fi trait in acea perioada.
In sprijinul acestei afirmatii vine si faptul ca ea nu apare intre manastirile enumerate in cel de-al doilea Typicon din anul 1046, ceea ce ne indreptateste sa credem ca era recent infiintata si deci fara o importanta prea mare.
Din aceasta perioada se pastra un hrisov prin care imparatul bizantin Romanos al IV-lea Diogenes intarea manastirii o serie de proprietati. Pecetea imperiala din plumb se pastreaza si astazi in tezaurul manastirii.

Din secolul al XI-lea si pana in secolul al XV-lea, nu se poate vorbi despre Manastirea Caracalu ca fiind o manastire infloritoare. Se pare chiar ca prin secolul al XIII-lea nici nu a fost locuita.
In secolul al XIII-lea, ajungand in ruina, manastirea este refacuta de imparatii bizantini paleologi Mihail al VIII-lea, Andronic al II-lea si Ioan al V-lea. Ea s-a intarit si a fost refacuta prin sprijinul imparatilor din dinastia Paleologilor, cat si al Sfantului Athanasie, Patriarhul Constantinopolului.
Grija credinciosilor domnitori romani se face simtita si in aceasta mare manastire ortodoxa. Incepand cu Petru Rares, Manastirea Caracalu va ramane pentru peste trei secole in atentia voievozilor din Tarile Romane.

Ajunsa din nou in ruina in anul 1535, Manastirea Caracalu intra in grija domnului moldovean Petru Rares care se angajeaza s-o refaca in intregime.
Astfel s-a inceput cu constructia portului manastirii - arsanaua - si cu ridicarea unui turn inalt de paza. Se reconstruieste biserica si intreg ansamblul de chilii. Lucrarile de reinnoire de la Caracalu au fost continuate si terminate de ginerele sau, Alexandru Lapusneanu, cu sotia Ruxandra.
Iubitor pentru acest sfant lacas, Petru Rares a trimis pe Proto Spatarul Petru cu multi bani, poruncindu-i ca sa zideasca o manastire frumoasa la malul marii. Acesta insa fiind lacom de bani ca si Iuda a zidit o bisericuta mica si s-a intors in tara spunand domnitorului ca a facut cum i-a poruncit. Domnitorul insa afland adevarul, s-a suparat foarte si vroia sa-i taie capul.

Proto spatarul Petru - ca sa-si scape viata, a promis ca va ridica manastirea, cu cheltuiala sa. Asa a si facut in anul 1534. Si intorcandu-se in tara, cu buna isprava, domnitorul l-a iertat si l-a primit cu mare cinste.
Refacerea in totalitate a manastirii a inceput-o tot Petru Rares, care a construit si masivul turn de aparare de la intrare. Turnul are 28 de metri inaltime si la inceputul secolului trecut inca mai pastra cele doua pisanii, acum disparute. Pentru a renova manastirea, Petru Rares a cerut si a obtinut permisiunea sultanului Soliman Magnificul.
Monahii de aici pastreaza traditia ca dupa terminarea lucrarilor de restaurare, Petru Rares, noul ctitor al manastirii, s-a calugarit aici sub numele de Pahomie, impreuna cu protospatarul sau Petru si ca s-au savarsit aici amandoi in pocainta si viata sfanta. Tabloul votiv ii infatiseaza in coltul din stanga al pridvorului.

Contrar opiniei majoritatii istoricilor care sustin ca Petru Rares este inmormantat la Manastirea Probota din Moldova, parintii de la Caracalu afirma cu tarie ca el ar fi venit alaturi de boierul Petru si ar fi luat schima cea mare in manastirea lor, primind la calugarie tot numele de Pahomie. Aici ar fi ramas pana la sfarsitul vietii si aici ar fi fost si inmormantat.
In sprijinul acestei sustineri ei invoca fresca din pridvorul manastirii infatisand doi schimonahi tinand impreuna o biserica. Deasupra sta scris: "Noii ctitori ai acestei sfinte manastiri: Pahomie si Pahomie".
Ce se poate spune cu siguranta este ca din porunca si pe cheltuiala lui Petru Rares s-a zidit mai intai arsanaua, asa cum se poate citi pe pisania ce se pastreaza pana astazi: "Staret fiind Gherman, Io Petru Voievod si monahul Ioasaf ctitori, Dionysios Syropoulos Hagi mester zidar, in anul 1534 s-au savarsit acest turn si incinta".

Lucrarile la Manastirea Caracalu s-au incheiat abia in anul 1563, cand domn al Moldovei era Alexandru Lapusneanul, care, cu siguranta, a contribuit si el la refacerea manastirii. Dupa cum stim, el s-a calugarit pe patul de moarte si a primit numele de Pahomie. Asa se explica poate mai bine prezenta celui de-al doilea ctitor Pahomie in tabloul votiv. Tot voievodul Moldovei, insa nu Petru Rares, ci Alexandru Lapusneanul.
Mai trebuie spus si ca, dupa moartea Lapusneanului, vaduva sa, evlavioasa doamna Ruxandra, va rascumpara in 1568 cu 35.000 de aspri toate averile mobile si imobile confiscate de Sultanul Selim al II-lea.

Ajutoarele romanesti au continuat si dupa acestia. Peste veacuri s-au trimis aici, din Moldova, importante ajutoare banesti pentru intretinerea si infrumusetarea manastirii. Danii au mai facut si Constantin Mavrocordat, Grigore Ghica alaturi de alti domni fanarioti.
Biserica este mareata, zugravita artistic, in stil bizantin. Arhitectura bisericii are si elemente in stil moldovenesc. Manastirea, locuita de peste 100 de calugari in vremurile ei de glorie, astazi, este locuita de o obste ce numara un sobor de 64 de monahi de neam grec.

In incinta manastirii se afla cinci paraclise si alte doua in afara. Tezaurul adaposteste frumose icoane vechi, sfinte vase liturgice, vesminte din fir si un epitaf din fir de aur pe matase visinie din secolul al XVIII-lea, donat din Moldova.
Biserica Manastirii Caracalu adaposteste cateva odoare de mare pret: o particica din Sfanta Cruce, icoana facatoare de minuni a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, capul Sfantului Apostol Bartolomeu, degetul cel mic de la mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, capul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei.

Alte sfinte moaste mai sunt si mana stanga a Sfintei Mucenite Marina, particele din moastele Sfintilor Mucenici arsi in Nicomidia, de la Sfantul Mercurie si Sfantul Ioan cel Milostiv, de la Sfantul Haralambie si Sfantul Averchie, Sfantul Orest si Sfantul Mucenic Ghedeon.
In Biserica se afla si o icoana facatoare de minuni pictata de un necunoscut zugrav in jurul anului 1540. In anul 1700 un incendiu a distrus toata manastirea cu exceptia icoanei - i-a fost ars doar spatele, fata ramanandu-i intacta.
In biblioteca manastirii se pastreaza numeroase manuscrise si cateva pergamente, precum si o serie de hrisoave privitoare la istoria manastirii.

In jurul acestei manastiri se afla mai multe chilii si colibe pustnicesti. Multi cuviosi romani s-au nevoit de-a lungul veacurilor pe aceste locuri, s-au rugat pentru ei si pentru noi si au multumit Maicii Domnului ca i-a invrednicit sa traiasca in gradina ei.





[ Edited Sun Sep 21 2014, 05:46PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Aug 24 2012, 12:55PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA FILOTEU


Manastirea Filoteu - Filotheu este una dintre marile manastiri de pe Sfantul Munte Athos. Numita a douasprezecea, in ierarhia manastirilor athonite, Manastirea Filoteu se afla pe culmea unui munte, la o altitudine de 550 de metri si la o jumatate de o jumatate de ora, mers pe jos, de la tarmul marii. Drumul cel mai simplu este acela care pleaca de la Manastirea Caracalu, fie pe drumul forestier, fie pe poteca.
Manastirea Filoteu ar sedea pe o straveche vatra monahala. Se crede ca pe acest loc a existat o manastire inca odata cu increstinarea grecilor, arabii insa au navalit in munte si au jefuit-o, ea ramanand parasita pentru o perioada foarte mare. Abia pe la inceputul secolului al XI-lea, calugarul Arsenie si staretul Filoteu au refacut-o si au pus in ea obste de calugari.

Manastirea Filoteu a fost intemeiata de catre Filoteu cel Binecuvantat, pe malul de nord-vest al Sfantului Munte Atos. Cuviosul Filoteu a fost contemporan cu Sfantul Atanasie Athonitul. Manastirea este atestata documentar inca din secolul al XI-lea (anul 1015), cand protosinghelul Nichifor vorbeste despre "monahul Gheorghe, staret al Manastirii Filoteu". In anul 1046, odata cu sfintirea Catedralei Curtea de Arges, romanii fac donatii tuturor manastirilor athonite, printre care si Manastirii Filoteu.
Imparatul bizantin Nichifor Votaneiat (1078-1081) a innoit in intregime Manastirea Filoteu, iar imparatii Paleologi Andronic al II-lea, Andronic al III-lea si Ioan al V-lea au facut si ei donatii importante.
Intre secolele XIV-XVI aici au vietuit mai ales calugari sarbi, ai caror domni au sustinut foarte mult manastirea. In anul 1492, manastirea a fost restaurata de catre Leontius, regele Serbiei si fiul sau Alexandru.

In anul 1634, Grigore Ghica al Moldovei ctitoreste si el manastirea, iar in anul 1734, Constantin Mavrocordat acorda un ajutor anual de 6600 de aspri, cu conditia ca parintii de la Manastirea Filoteu sa aduca in procesiune mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur.
Printre domnitorii romani ce au contribuit material la zidirea manastirii, de-a lungul vremii, se numara si Constantin Brancoveanu, Mihail Racovita, Vlad Tepes, Neagoe Basarab, Vlad Calugarul, Radu Paisie, Constantin Mavrocordat si Grigore al II-lea Ghica.
In anul 1871, manastirea a fost cuprinsa de un mare incendiu. Reparatiile si restaurarea manastirii s-au intins pe toata durata anilor 1871-1885. Cu aceasta ocazie, in Romania s-au facut mai multe colecte de ajutorare. Portretul domnitorului Matei Basarab, cat si al sotiei sale, sunt pictate in fresca in trapeza manastirii.

Manastirea Filoteu are sase paraclise in interiorul manastirii, si alte trei in afara zidurilor. Alaturi de icoana Maicii Domnului "Dulce Iubitoarea", in manastire se mai afla inca si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita "Gherontissa", care a venit in chip minunat din Nigrita.

In manastirea Filoteu se pastreaza multe obiecte de mare valoare duhovniceasca, precum o bucata dintr-un cui de la Crucea Domnului, daruit manastirii de imparatul Nichifor Botaniatul, Mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur, Piciorul Sfantului Pantelimon, daruit de imparatul Constantin Paleologul, particele de la Sfantul Mucenic Mercurie, Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie si Sfanta Mucenita Marina, cat si multe alte minunate Sfinte Moaste.

Biblioteca din Manastirea Filoteu este bogata, continand peste 250 de manuscrise, alaturi de multime de carti vechi, liturgice si patristice. Printre cele mai valoroase carti se numara o Sfanta Evanghelie, probabil chiar cea mai veche din Athos. Numarul cartilor se ridica la un total de 2.500, dintre care 500 sunt in limba rusa si in limba romana.
Icoana Maicii Domnul "Glycophilousa", adica "Dulce Iubitoarea", este una dintre cele mai vechi, renumite si iubite icoane din Sfantul Munte Athos. Pe partea cealalta a icoanei se afla pictata scena "Rastignirea Domnului". Icoana are o inaltime de 130 de centimetri si o latime de 90 de centimetri.

In secolul al XVIII-lea, icoana a fost ferecata in aur. Astazi insa, icoana este descoperita de ferecatura, minunata reprezentare a Maicii Domnului putand fi vazuta in toata slava ei. Icoana se afla asezata ca Axionita, intr-o strana de marmura din fata Sfantului Altar.

Anual, in Lunea din Saptamana Luminata, parintii manastirii merg in procesiune cu icoana Maicii Domnului la izvorul de pe tarm, locul unde aceasta a fost aflata. Minunile savarsite de Maica Domnului prin cinstita sa icoana "Glycophilousa" sunt nenumarate.
Se stie despre izbavirea de foame a monahilor care ramasesera fara grau si despre salvarea de la inec a corabiei cu pelerini ce veneau la hramul manastirii; despre daruirea de prunci celor ce nu puteau avea si despre salvarea de la moarte a unui pelerin care a cazut de pe una din terasele de sus ale manastirii; despre oprirea unui hot care furase din odoarele asezate la icoana; despre salvarea minunata a unui parinte care s-a prabusit cu masina intr-o prapastie - si despre multe altele.

Potrivit traditiei, aceasta icoana a fost pictata de Sfantul Apostol Luca (una dintre cele 70 de icoane cu Maica Domnului, pictate de sfant), ea apartinand unei femei credincioase din Constantinopol, numita Victoria. Victoria era sotia patricianului Simeon si a trait in vremea imparatului Teofil Iconoclastul. Din porunca imparatului, soldatii cercetau casele oamenilor si icoanele pe care le gaseau le ardeau.
Pentru ca nu impartasea convingerile iconoclaste ale imparatului si ale sotului sau, ea a incercat sa salveze icoana Maicii Domnului si, ducand-o pe ascuns la tarmul marii, i-a dat drumul pe apa. Icoana a stat in apa multa vreme, pana ce a fost aruncata la mal tocmai in locul unde, pe vremuri, a fost o capiste a idolilor paganesti.
Intr-o noapte, Maica Domnului s-a aratat staretului Manastirii Filoteu si i-a descoperit locul unde sa caute icoana sa. Mergand cu obstea la tarm, parintele staret a aflat icoana Maicii Domnului "Glycophilousa", iar in locul de pe tarm unde a asezat-o dupa ce a scos-o din mare, a izvorat apa dulce, care curge pana in ziua de astazi.


[ Edited Sun Sep 21 2014, 05:53PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Aug 24 2012, 02:13PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA SIMONOS PETRAS


Manastirea Simonos Petras, numita si Simonopetra, adica "Piatra lui Simon", iar nu "Simon Petru", cum s-ar putea crede, la prima vedere, este una dintre cele mai spectaculoase manastiri din Sfantul Munte Athos. Arhitectura salbatica a acesteia este impresionanta, iar altitudinea la care aceasta isi inalta zidurile este coplesitoare.
Manastirea Sfantului Simon, situata pe latura sud-vestica a peninsulei athonite, avand cea mai ingenioasa arhitectura si o asezare unica in Sfantul Munte, pe varful unei pietre uriase, la o inaltime de 230 metri deasupra nivelului marii, are hramul Nasterea Domnului.
Manastirea Simonos Petras este a treisprezecea manastire, in ierarhia athonita, ea facand parte din cele cinci manastiri cu monahi tineri, care au adus in manastire, odata cu venirea lor, un curent de reinnoire duhovniceasca.

Primele date pe care le cunoastem despre Manastirea Simonos Petras le avem din scrierea "Viata lui Simon cel Binecuvantat" si pe alte scrieri ale Episcopului Porfirie Uspensky. Acestea vorbesc despre "manastirea lui Simon", aflata in Muntele Athos inca de prin secolele X-XI. Manastirea a fost insa terminata, in forma ei mareata, pe la anul 1257.
Sfantul Cuviosul Simeon a venit in Sfantul Munte pe la anul 890, unde s-a salasluit intr-o pestera ce se pastreaza pana astazi. El a pus bazele primei asezari monahele de locul actual al manastirii. Manastirea Simonos Petra a fost construita de catre Sfantul Cuvios Simon, in urma unei minuni dumnezeiesti.
Potrivit traditiei, in noaptea de Nasterea Domnului, o stea s-a lasat din cer peste o piatra inalta a muntelui, aflata in apropiere, prin aceasta aratandu-i-se Cuviosului Simeon locul unde trebuia sa fie zidita manastirea. De aceea s-a si numit manastirea "Noul Betleem".

Tot potrivit traditiei, un inger al Domnului s-a coborat din cer cu o sfoara, si apucand sfantul de un capat si ingerul de celalalt capat, au inconjurat stanca si au tras de sfoara, retezand varful stancii, pentru a se putea construi manastirea pe un teren drept. Acesta a zidit pe aceasta piatra un mic schit pustnicesc. De la acest schit si-a primit numele si actuala manastire, anume Simonos Petra, adica "Piatra lui Simon".
Printul sarb Ioan Ugles a trimis o scrisoare patriarhului Chiril Lucaris al Constantinopolului, cerandu-i sa reactiveze manastirea. Obtinand permisiunea, domnitorul a zidit, in intregime o manastire mareata. Astfel, in anul 1334, regele Ioan Ugles al sarbilor a reinoit-o si a imbogatit-o cu daruri scumpe.
Dupa un oarecare timp, manastirea a fost jefuita de piratii arabi. Mai apoi, ea a fost reinoita de un cuvios, tot cu numele de Simeon, ajutat fiind de imparatul Bizantin Andronic cel Mare, al carui fiu Ioan, a vietuit in manastire, necunoscut de nimeni, ca gradinar.

De-a lungul timpului, manastirea Sfantului Simon a fost de mai multe ori distrusa de incendii. Dupa incendiul din 11 decembrie 1580, cand mai multi calugari (in jur de 30) si-au gasit moartea, aruncandu-se de pe stanca, pentru a se salva, iar egumenul manastirii, parintele Eugeniu, cu cativa calugari, care scapara, s-au retras in Manastirea Xenofont, manastirea a ramas aproape parasita.
Supravietuitorii au reusit insa sa salveze cuferele manastirii care, se pare, contineau valori importante, deoarece calugarii de la Simonos Petras au putut cumpara bunurile si administrarea unei manastiri vecine, anume Manastirea Xenofont, ca domiciliu temporar.
Dupa ceva vreme, staretul, dimpreuna cu cei cativa monahi, s-au intors in vechea manastire, spre a o reface. Deoarece reconstruirea manastirii de pe stanca cerea fonduri considerabile, staretul Eugeniu a calatorit in Tara Romaneasca, in anul 1587, pentru a strange bani. Mai inainte de acestea insa, in anul 1566, marele postelnic Gherman din Tara Romaneasca donase ca metoc catre Simonos Petra, anume Manastirea Sfantul Nicolae, din suburbiile Bucuresti-ului. In anul 1586, calugarii s-au putut reintoarce in manastire.

Intre anii 1591-1599, voievodul roman Mihai Viteazu reface integral manastirea si o inzestreaza cu mai multe metocuri in tara. Mihai Viteazul a trimis manastirii si o Sfanta Evanghelie, ferecata in argint si poleita cu aur, precum si doua Sfinte Cruci, sculptate in lemn. Manastirii i-au fost inchinate mai multe locasuri din tara, printre care: Manastirea Mihai Voda, din Bucuresti; Schitul Besteleu, din judetul Arges; Schitul Isvoranul, din judetul Buzau.

In data de 8 iunie1622, manastirea Simonos Petras a trecut printr-un al doilea incendiu, insa cu mult mai mic decat celalalt, acesta provocand doar pagume minore. In anul 1623, staretul Timotei a tarnosit biserica centrala, proaspat reparata si restaurata.
In anul 1626, domnitorul Matei Basarab reface manastirea, intre anii 1633-1650. Dupa o alta perioada de buna vietuire, manastirea a intrat in declin. Astfel, pana in anul 1745, obstea manatirii ajunsese sa numere numai cinci calugari.
In anul 1762, aceasta a fost inchisa si preluata de conducerea centrala a Sfantului Munte. In acea vreme, parintele Ioasaf din Mitilene reuseste sa adune suficiente fonduri spre a rascumpara metocurile manastirii si a restaura unle parti din manastire.

Odata cu miscarea de independenta a grecilor, din anul 1822, si ocuparea teritoriului Sfantului Munte, de catre turci, manastirile au avut mult de suferit, din pricina marilor taxe impuse de pagani. Astfel, in anul 1823, manastirea lui Simon este parasita de calugari.
Dupa plecarea turcilor, in anul 1830, viata monahala de la Simonos Petra va renaste, pana la urmatorul incendiu, care a cuprins manastirea in ziua de 27 mai 1891. Dupa acest ultim mare incendiu, reconstructia manastirii s-a realizat prin generozitatea tarilor rusi si prin ajutoarele banesti adunate, intre anii 1899-1902, in tara noastra.
In anul 1973, un grup insemnat de calugari, sub conducerea staretului Emilian Vafeidis, numit si Simonopotritul, au venit in aceasta manastire, de la Manastirea Schimbarea la Fata, de la Meteora. Urmarile au fost imbucuratoare: metocurile vechi au fost rascumparate, iar altele noi au luat fiinta. In Franta, manastirea a zidit trei mari manastiri, printre care Manastirea Sfantul Antonie si Manastirea Solan.

Noua biserica centrala a manastirii pastreaza arhitectura athonita si contine parti din vechiul asezamant. In anul 1990, obstea manastirii numara in jur de 80 de calugari. In ultimii ani insa, la aceasta manastire s-au convertit la Ortodoxie si s-au calugarit mai multi oameni, printre care si un vestit staret benedictin, cu cinci ucenici ai sai, precum si un tanar din Rodezia.

Cu toate ca o mare parte din documentele si cartile manastirii s-au pierdut in timpul incendiilor, in prezent, biblioteca manastirii Simonopetra este foarte bogata, aceasta fiind organizata int-un mod admirabil. Biblioteca Manastirii Simonopetra este formata din biblioteca de manuscrise si biblioteca de carti tiparite. Infiintarea si dezvoltarea acesteia a urmat acelasi traseu ca si celelalte biblioteci ale manastirilor din Athos. Oricum, doua incendii devastataoare in 1580 si 1891 au distrus intreaga bogatie. Noile colectii formate relativ rapid cuprind 157 manuscrie filologice si muzicale, precum si un numar impresionant de carti tiparite.
Mai exact, bibiloteca cartilor vechi tiparite cuprinde in prezent aproximativ 2500 de volume, datand de la sfarsitul sec al XIX-lea. Cea mai veche carte (Oratiile lui Isocrate) a iesit de sub tipar in 1513. In ciuda prezentei rezonabile a unui mare numar de carti cu specific teologic, 40% din colectie are un continut laic (enciclopedii, clasici latini si greci, si lucrari mai tarzii).

Intemeierea bibliotecii de manuscrise al manastirii Simonopetra se pare ca a avut loc odata cu intemeierea manastiri, la jumatatea sec. al XIII-lea, fiind periodic imbogatita, de-a lungul secolelor urmatoare prin noi achizitii, donatii si prin copiere.
Colectia de manuscrise asa cum ni se infatiseaza in prezent a inceput a se forma imdiat dupa dezastru. Aceasta cuprinde volume provenite din donatii, achizitii si copiate de catre unii calugari. In aceasta faza, cuprinde 50 de manuscrise filologice si 30 de manuscrise muzicale care s-au pastrat integral. Cele mai vechi manuscrise, dateaza din sec XIV – XVI, aproape 30 din sec XIX, in timp ce altele au fost scrise in sec. al XX-lea. Cele mai multe au continut liturgic (mineie si carti de slujba), 24 contin muzica bizantina, iar multe au o depsebita valoare artistica, precum cele scrise de catre Ioachim Simonopetritul.

Dintre sfintele Moaste ce se gasesc in biserica Manastirii Simonos Petras, le amintim pe urmatoarele: mana stanga a Sfintei Maria Magdalena, capul Sfantului Modest, capul Sfantului Pavel Marturisitorul, particele de la Sfanta Varvara, Sfanta Evdochia, Sfantul Trifon, Sfantul Eftimie, Sfantul Iacob Persul si Sfantul Naum.


[ Edited Sat Mar 28 2015, 11:56AM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Aug 24 2012, 02:53PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
BISERICA PROTATON


Biserica Protaton este o biserica greceasca aflata in capitala administrativa a Sfantului Munte Athos, Careia - Karyes. Biserica, aleasa drept resedinta administrativa athonita inca din secolul al X-lea, a fost construita si a functionat initial ca schit, mai tarziu insa, avandu-se in vedere locul unde se afla, cu sfatul intregului Sfant Munte, s-a hotarat a fi socotita Catedrala orasului Careia.
In Biserica Protaton s-au tinut mai toate sinoadele si dezbaterile athonite. Astfel, Sinodul Sfantului Munte se aduna aici, anual, la data de 15 august, odata cu praznuirea Adormirii Maicii Domnului. Tot aici s-au dezbatut si mai toate neintelegerile dintre manastirile athonite, in mare parte privind teritoriile si atributiunile fiecareia dintre ele.

Biserica Protaton este cea mai importanta cladire din Careia, fiind totodata si cea mai veche biserica din Sfantul Munte Athos. Biserica este intretinuta financiar si material de catre celelalte manastiri mari ale Athosului. Chiliile fostului schit sunt folosite de catre ieromonahii slujitori ai administratiei centrale a Sfantului Munte.
Biserica Protaton, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ctitorita de Sfantul Imparat Constantin cel Mare (324-337). In anul 361, pe vremea patriarhului arian Eudoxiu, Biserica Protaton a fost incendiata, urmand a fi rezidita de catre imparatii bizantini.
Biserica actuala dateaza din secolul al X-lea, aceasta fiind doar reparata in decursul timpului. Cea mai importanta reparatie a bisericii a avut loc sub imparatul Andronik al II-lea Palaeologul (1282-1328). In vechime, acesteia i-a fost inchinata Manastirea Cotroceni din Bucuresti si Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.

Biserica Protaton pastreaza cu mare evlavie mormintele sfintilor martiri ucisi de Ioan Vecos in anul 1204, cand cei ucisi s-au opus latinizarii Sfantului Munte, adica a unirii cu Roma. Mormintele calugarilor ce au marturisit dreapta credinta se afla in tinda bisericii, deasupra mormantului cestora arzand tot timpul patru candele mari.
Inchinata Adormirii Maicii Domnului, Biserica Protaton este o basilica foarte larga, cu trei abside si un doua pronaosuri. Protaton este singura biserica athonita cu trei abside si doua pronaosuri, cel nordic fiind un simplu portal. Clopotnita, ridicata la mica distanta de biserica, este zidita in anul 1534 de catre protoul Seraphim.
Iconostasul de marmura dateaza din secolul al X-lea. Acesta a fost restaurat in anul 1955, fiind printre putinele care nu respecta intru totul tipicul bizantin, care este pe baza de lemn. Icoanele de pe acesta au fost pictate de catre Teofanes pe la mijlocul secolului al XVI-lea, ramanand pana astazi unele dintre cele mai reusite lucrari ale Scolii de Pictura Cretane.

Biserica Protaton a fost pictata de catre Manuel Panselinos. Picturile de pe peretii bisericii, datate in jurul anului 1300, au fost atribuite zugravului Panselinos, un artist ce a ridicat valoarea artistica a Bisericii Protaton printre cele mai apreciale monumente ale lumii.
Abundenta extraordinara de fresce, total lipsite de elementele artistice ce se vor infiltra de-a lungul timpului in arta bizantina, ofera un bogat material artistic si duhovnicesc al vremii sale. Privind frescele din Protaton, putem foarte usor sa ne facem o impresie despre arta bizantina a paleologilor. Frescele din Protaton sunt considerate a fi cele mai bune exemple de arta iesita din Scoala Macedoneana.
Frescele sunt impartite in patru zone. In cea mai de jos zona se afla infatisati, in marime naturala, sfintii Bisericii; deasupra acestora se afla scena Adormirea Maicii Domnului; in cea de-a treia zona se afla scene nou-testamentare, iar in cea mai inalta zona se afla infatisati profetii si inaintasii lui Hristos.

Biblioteca monahala din Careia este veche si foarte bogata; aici se afla arhiva antichitatii si actele secrete ale manastirii, pe care calugarii le pastreaza cu mare grija, nearatandu-le celor aflati in trecere. In timpul Razboiului Mondial din 1914-918, englezii au silit pe calugarii de aici sa le arate aceste acte, pe care le-au fotografiat si apoi le-au inapoiat.
In biblioteca se mai pastreaza si primul tipic al Sfantului Munte (targos). Pe langa cele amintite deja, mai sunt pastrate si 42 de manuscrise grecesti pe pergament din secolele XII-XlV-lea, alaturi de multe altele.
Icoana "Axion Estin", legata de minunea ce o vom pomeni mai jos, se afla in Chilia Adormirii Maicii Domnului, asezata langa Schitul Sfantul Andrei. Pe langa lucrarea acesteia intr-un deosebit si duhovnicesc stil, icoana este minunata prin descoperirea rugaciunii
"Cuvine-se cu adevarat.."

In anul 980, un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea
"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim."In acel moment apare Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar, si ii spune sa se roage asa "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru" la care sa adauge rugaciunea pe care deja o stia "Ceea ce esti mai cinstita...", dar ucenicul, neretinand exact cantarea, ingerul a scris-o cu degetul in intregime pe o lespede de piatra.

Aceasta piatra se pastreaza pana in zilele noastre.



[ Edited Tue Apr 22 2014, 07:17PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Aug 25 2012, 06:14PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA DIONISIU


Manastirea Dionisiu este una dintre maretele manastiri de pe Sfantul Munte Athos, a cincea in ordine ierarhica, in care se pastreaza extrem de mult duhul si contributia dreptcredinciosilor domnitori romani. Manastirea se afla la poalele muntelui, in partea sud-vestica a acestuia, intre Manastirea Grigoriu si Manastirea Sfantul Pavel.
Manastirea dateaza din cea de a doua jumatate a secolului al XIV-lea, fiind ctitorita de Sfantul Cuvios Dionisie din Koritsa, cu ajutorul imparatului bizantin Alexie al III-lea Comnenul. Manastirea a fost zidita in anul 1389, de catre Sfantul Cuvios Dionisie de Koritza, de la care si-a luat si numele. Locul pe care a fost zidita manastirea a fost descoperit prin lucrare dumnezeiasca, in vremea rugaciunii de la miezul noptii, facuta de sfant intr-o pestera din apropiere, pe locul cu pricina pogorandu-se o lumina minunata.

Mai inainte de a se retrage in pestera de langa actuala Manastire Dionisiu, Cuviosul Dionisie vietuise ca monah in Manastirea Filoteu, unde era staret fratele sau, Teodosie. Langa pestera sa, sfantul a zidit o micuta biserica, inchinata Sfantului Ioan Botezatorul. Usor, usor, langa el s-au adunat mai multi ucenici, lucru ce l-a facut sa zideasca mai multe chilii (colibe). De la aceasta, el a si fost numit "staretul colibasilor".
Crescand numarul fratilor dornici de nevointe monahale, intr-o noapte, in vremea rugaciunii, sfantului Dionisie i-a aparut un stalp de fol, pe actualul loc al manastirii, nu departe de pestera in care se nevoia. O voce dumnezeiasca i-a spus: "Pe acea stanca sa vina toti pustnicii din imprejurimi si cu nadejde si credinta in Dumnezeu sa se construiasca lacasul Sfant." Petrecandu-se aceasta de mai multe ori, sfantul a inteles voia lui Dumnezeu, anume de a zidi acolo o manastire si a aduna in ea pe toti nevoitorii din colibe.

In zidirea manastirii, Sfantul Dionisie a fost ajutat de fratele sau, ajuns Mitropolit in Trapezunda, si de imparatul Alexie al III-lea Comneanul. In anul 1390, sfantul s-a mutat la Domnul, fiind in varsta de 72 de ani. Tot la 72 de ani a trecut la cele vesnice si Sfantul Nifon, care se va nevoi in aceasta manastire peste ceva vreme.
In decursul timpului, manastirea a fost ajutata de imparatiii bizantini din dinastia Paleologilor si de domnitorii din Tarile Romane, care, dupa caderea Constantinopolului (1453), au ramas principalii sai sustinatori. Dintre domnitorii romani, ctitori ai sfintei manastiri Dionisiu, ii amintim pe urmatorii: Mircea cel Batran, Neagoe Basarab, Petru Rares, Mircea Ciobanul, Alexandru Lapusneanul, Petru Schiopul, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu. Fiul domnitorului Neagoe, Petru Neagoe a facut si el multe daruri de mare valoare. Monahul Antonie Moldoveanul a zidit bolnita manastirii, cu Biserica Sfintii Doctori fara-de-arginti Cosma si Damian.

Intre anii 1512-1521, Sfantul Neagoe Basarab, domnul Tarii Romanesti a refacut in intregime manastirea, dandu-i multe obiecte de valoare si proprietati in tara. Tot el a ridicat aici turnul de aparare, a carui pisanie glasuieste: "Ziditu-s-a acest turn, din temelie, cu grija si cheltuiala lui Neagoe Basarab, domnul Valahiei, in 1520." Pe mormantul Sfantului Nifon, domnitorul a zidit o biserica, iar langa manastire a construit un apeduct. Tot el a mai daruit manastirii un chivot de aur cu pietre scumpe, pentru capul Sfantului Ioan Botezatorul, pe care tot el il daruise Manastirii Dionisiu si care acum se afla la Istanbul.
La intrarea in curtea manastirii, un minunat mozaic intampina pe tot pelerinul. Sfantul Ioan Botezatorul, ocrotitorul manastirii, sta in picioare, iar de-a dreapta si de-a stanga lui se afla, in pozitie de rugaciune, ctitorii manastirii. In partea stanga se afla Sfantul Dionisie si imparatul Alexie al III-lea Comneanul, iar in partea dreapta se afla Sfantul Nifon si Sfantul Neagoe Basarab al Vlahiei.

In data de 25 octombrie 1535 manastirea a ars aproape in intregime. Atunci, domnitorul Moldovei, Petru Rares a refacut toata partea dinspre rasarit. Iar partea dinspre mare, cu tot ce se vede pana astazi, a fost facuta de la temelie de fiica lui Petru Rares, doamna Ruxandra, dimpreuna cu sotul ei, Alexandru Lapusneanu. Mai tarziu, doamna Ruxandra a rascumparat toate metoacele si mosiile manastirii, care fusesera rapite de sultanul turcilor, Selim al II-lea.
Construita si zugravita cu daniile primite din partea lui Petru Rares si Doamna Elena, trapeza este impresionanta. Zugravita in trei registre, viata Sfantului Seabastian este cutremuratoare. Teofan Cretan s-a intecut pe el insusi, pentru a reda cu realism viata acestui mare martir, care a suferit aparandu-si credinta in Dumnezeu.

Reconstructia a inceput la scurta vreme dupa incendiu, iar pana in anul 1547 fusese construita deja biserica principala a manastirii si impodobita cu fresce de un iconograf cretan, Tzortis. Bisericii i-a fost adaugat, in secolul al XVIII-lea, un iconostas aurit.
Manastirea are 15 paraclise, precum si sapte chilii pustnicesti pe munte, in care se nevoiesc cativa sihastri. In jurul bisericii centrale se gasesc mai multe capele, intre care una inchinata Maicii Domnului a Imnului Acatist. Aici se citeste zilnic Imnul Acatist al Maicii Domnului. Icoana Imnului Acatist este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare. Se marturiseste de catre unii parinti batrani ca aceasta icoana a fost zugravita de Sfantul Apostol Luca.

Intre anii 1546-1548, Petru Rares cu doamna sa, Elena, au ctitorit zugravirea bisericii si a trapezei, pictura care se pastreaza in buna stare si astazi. Tablou votiv ii reprezinta pe adevaratii ctitori, Alexandru Lapusneanu, Doamna Ruxandra si fiii, Petru si Constantin, acestia din urma tinand in maini chivotul manastirii. In pronaos, scenele "Judecatii de Apoi" sunt opera zugravului roman Macarie, fiind realizate in anul 1788, de un realism zguduitor.
Alexandru Lapusneanu cu doamna sa, Ruxandra, rezidesc bolnita, chiliile de sud si maresc trapeza. In anul 1570, Ruxandra Doamna, plateste birul catre turci pentru intreg Athosul. Din anul 1577, Petru Schiopul da manastirii un ajutor anual de 6.000 de aspri de argint. Matei Basarab, Sfantul Constantin Brancoveanu, Nicolae Mavrocordat, continua sa dea ajutoare anuale intre 4.000 si 8.000 de aspri.

Inauntrul zidurilor manastirii a fost construit in anul 1520 un turn de aparare inalt de 25 de metri. Turnul a fost folosit in mai multe randuri pentru a adaposti biblioteca manastirii. In zilele noastre, comunitatea monahala foarte activa a manastirii Dionisiu se ocupa si de renovarea si reimpodobirea cladirilor mai vechi.
Moastele Sfantului Nifon, patriarhul Constantinopolului, se gasesc intr-o cripta din biserica manastirii. Tot aici se mai afla si mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, un dinte al Sfantului Ioan Gura de Aur si mici particele din moastele Sfantului Evanghelist Luca si ale Sfantului Arhidiacon Stefan, cat si o bucata din lantul Sfantului Apostol Petru.

Epitrahilul daruit de Petru Rares si Doamna Elena manastirii Dionisiu este cea mai valoroasa piesa religioasa daruita de un voievod roman acestei manastiri. Este cusut cu fire de aur si argint pe o matase rosie, din care ies in relief cei 12 Apostoli care tin giulgiul cu care este coborat in mormant trupul Mantuitorului.

Biblioteca bine organizata a manastirii Dionisiou cuprinde multe documente vechi, intre care 804 codici si peste 5000 de carti vechi tiparite. Intre acestea se afla Evangheliare din secolul al XI-lea, precum si mai multe hrisobule imperiale si manuscrise. Dintre manuscrise amintim un Evangheliar impodobit cu miniaturi, datand din secolul al XIII-lea. Carti alese: o Evanghelie pe pergament din secolul al VII-lea si 17 manuscrise rulate, cuprinzand Sfinte Liturghii, pe pergament, 20 de Evangheliare pe hartie, datand din secolele XIV-XVII si multe altele.

Unul dintre cei mai de seama reprezentantii ai Manastirii Dionisiu, care prin ravna si smerenie s-a invrednicit a fi numarat in ceata sfintiilor, este Sfantul Ierarh Nifon, mai intai simplu vietiuitor in obstea de aici, apoi mitropolit al Tesalonicului si, in fine, Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Tarii Romanesti. Sfantul ierarh Nihon este un sfant puternic legat de manastirea Dionisiu. Aici se afla mormantul sau.
Scos de doua ori din scaunul Patriarhiei Ecumenice, Sfantul Nifon a acceptat, in 1503, propunerea voievodului Radu cel Mare al Tarii Romanesti si a venit ca mitropolit al Ungro Vlahiei. El a infiintiat Episcopia Ramnicului in locul desfiintatei Mitropolii a Severinului, cat si o noua Episcopie la Buzau. De asemenea, s-a implicat direct in indrumarea preotiilor si calugarilor din cuprinsul intregii tari.

Sfantul Nifon a intrat in conflict cu domnitorul care, incalcand pravilele si canoanele, cununase pe domnitia Caplea, sora sa, cu un boier care era casatorit si avea copii in Moldova. Sfantul Nifon nu a ingaduit aceasta si a fost alungat de domnitor din scaunul mitropolitan. Afurisind pe calcatorii de lege, sfantul s-a retras o vreme intr-un colt de tiara, unde s-a ingrijit de el un fiu duhovnicesc, tanarul Neagoe din neamul Basarabilor, cel care avea sa ajunga domn al Tarii Romanesti. Mai apoi, batranul ierarh s-a intors in Sfantul Munte, o vreme la Manastirea Vatoped si apoi, fara a se arata cine este, din nou la Manastirea Dionisiu, unde cu smerenie a primit ascultarea de a se ingriji de catarii manastirii.
Nu la mult timp de la plecarea Sfantului Nifon, multe necazuri si tulburari s-au abatut asupra tarii, iar voievodul Radu cel Mare a cazut in boala si mare suferintia, de unde i s-a tras si moartea, fiind ingropat la Manastirea Dealu.

Sfantul Nifon si-a pastrat adanca sa smerenie pana in anul 1508, cand s-a mutat la Domnul, pe 11 august. Sfantul Nifon a fost inmormantat in manastirea Dionisiu. Sfantul Neagoe Voda i-a facut un sicriu de sidef in care s-au pus sfintele moaste, afara de cap si de mana dreapta, care au fost aduse in tara si asezate la Manastirea Curtea de Arges.
La 23 ianuarie 1512, Sfantul Neagoe Basarab primi domnia tarii. Una din grijile evlaviosului domnitor a fost de a curati si tamadui gresala lui Radu Voda. El trimise boierii sai in Sfantul Munte, la Manastirea Dionisiu, pentru a cere moastele Sfantului Nifon, parintele sau duhovnicesc.
Neagoe Basarab a intampinat personal moastele la intrarea in Targoviste, apoi plecand cu totii catre Manastirea Dealu, au asezat racla cu moastele sfantului deasupra mormantului lui Radu cel Mare. Toata noaptea s-a facut priveghere si rugaciuni pentru iertarea lui, iar spre dimineata Neagoe Basarab a vazut iertarea pacatelor inaintasului sau.

Voievodul a asezat moastele sfantului intr-o racla minunata, ca nici o alta din intreg Sfantul Munte. Pe interiorul capacului este pictata icoana Sfantului Nifon, alaturi de voivodul Neagoe Basarab, care ia binecuvantare de la el. Pe o fasie ingusta sta incrustat in greceste: "Aceasta cinstita si sfanta racla este a prea sfintitului arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei noi si patriarh ecumenic chir Nifon. S-a pus la cale si s-a savarsit intru Hristos Dumnezeu, de catre prea credinciosul si iubitorul de Hristos Domn Neagoe. Patriarhul a adormit acolo in venerata si sfanta manastire a cinstitului Inainte Mergator si Botezator Ioan, la anii 7023 (1515)".

Mana dreapta si capul Sfantului Nifon au ramas domnitorului, care le-a pastrat cu mare evlavie, daruindu-le apoi ctitoriei sale de la Curtea de Arges. In secolul al XVIII-lea, ele au fost ferecate, iar in anul 1949 au fost stramutate la Episcopia Ramnicului. Acum ele se pastreaza in Catedrala Mitropolitana din Craiova.
Osuarul manastirii


[ Edited Thu Dec 13 2012, 08:23PM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 2 [3] 4
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System