Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

GRADINA MAICII DOMNULUI-MUNTELE ATHOS !

Mergi la pagina  1 [2] 3 4
Author Post
MiroslavPetras
Fri Aug 17 2012, 06:21PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
SCHITUL PRODROMU


Schitul Prodromu, schitul romanilor din Sfantul Munte Athos, a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscuta prin hrisoavele domnesti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, in data de 7 iulie 1853, si de Carol I al Romaniei, in data de 19 iulie 1871.
Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc intre anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Schitul tine de Manastirea Marea Lavra.

"Istoria Manastirilor Athonite", carte in zece volume, scrisa de schimonahul Irinarh schimonahul (1845-1920), mentioneaza: "Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul, avandu-si locuinta deasupra Manastirii Lavra, pe dealul ce se numeste Palama, iata ca intr-o noapte, iesind din chilie si stand la rugaciune, vazu in partea dinspre rasarit, la locul ce se numeste Vigla, o doamna sezand pe un tron precum cele imparatesti, inconjurata de ingeri si sfinti, care tamaiau imprejur, cantand si inchinandu-se Imparatesei a toate. Si intreband cuviosul Marcu pe Sfantul Grigorie, staretul sau, ce va fi insemnand oare aceasta, i s-a talcuit ca Maica Domnului voieste ca in timpurile mai de pe urma sa se ridice in acele parti un locas dumnezeiesc, spre slava Sfintiei sale." Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Romanii, ale caror generoase danii catre Sfantul Munte sunt atestate de mii de documente, romanesti si straine, incepand de la primii domnitori Basarabi si urmand pana la ultimii voievozi, din secolul al XIX-lea, nu au avut aici nici un lacas propriu, pana acum un veac si jumatate.
Nu de nevrednicie poate fi vorba, caci romanii, dincolo de daniile facute de-a lungul timpului tuturor celor 20 de manastiri, au fost o prezenta constanta si adeseori exemplara in Sfantul Munte Athos, ci de schimbarile istorice care au avut loc in tara si in lume.

Parintele Petroniu Tanase, vorbind despre aceasta, spunea: "Sihastrii din Carpati mergeau la Athos, fiindca gaseau acolo conditii de viata sihastreasca mai deplina. De aceea nu si-au intemeiat o manasire a lor, ci, cand s-a intamplat sa se stabileasca in chinovii (manastiri de obste), au trait impreuna cu ceilalti frati: la Cutlumus, la Zografu, la Esfigmenu; dar, in general, au trait viata sihastreasca, in chilii raspandite pe tot cuprinsul Athosului. Abia in secolul al XIX-lea, cand apar statele nationale, s-au gandit si monahii romani aghioriti sa aiba un lacas al lor, si au intemeiat Schitul Prodromu."

Primii trei stareti de la Prodromu - Nifon, Damian si Ghedeon - s-au retras din staretie si si-au incheiat zilele ca sihastri, in pesteri sau chilii din apropiere, iar cel dintai a refuzat cinstea de arhimandrit, ramanand pana la capat simplu ieroschimonah si lasand o diata (un testament) in care cheama cu precadere la nevointa, pocainta si smerenie.

In naosul marii biserici de la Schitul Prodromu, ridicata intre anii 1857-1866, avand drept hram Botezul Domnului, arde necontenit o candela ce aduce aminte ca acolo odihnesc osemintele cuviosului Nifon, adormit in anul 1899, intemeietorul si cel dintai staret al schitului.
Icoana Sfantului Ioan Botezatorul

Inainte de actualul schit, pe locul respectiv se inalta doar Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul, care dainuieste si azi, langa gradina manastirii, de mai multe ori refacut, atestat abia la 1754, cand "a fost reinnoit de monahul Iosif Hiotul", dupa cum aflam dintr-o inscriptie de pe peretele sudic, dar probabil datand inca din secolul anterior.

De la acest paraclis se trage si numele schitului, iar icoana facatoare de minuni a Botezatorului, care cu privirea sa incruntata i-a izgonit pe turci din zona, la anul 1821, este cea mai veche dintre icoanele ocrotitoare ale obstii.
Icoana sfantului este asezata pe catapeteasma, in partea dreapta, langa icoana Mantuitorului Iisus Hristos.

Icoana Sfantului Ioan este ferecata in argint, lucrare savarsita in anul 1853, pe cheltuiala domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se stie cu exactitate anul in care a fost zugravita sfanta icoana, insa este posibil ca aceasta sa dateze din anul 1660, cand paraclisul sfantului a fost rezidit, sub duhovnicul Filoftei.

Pe la inceputul secolului XIX se osteneau pe langa acest paraclis trei sihastri romani, anume duhovnicul Iustin, cu ucenicii sai Patapie si Grigorie, care cei dintai au pus de gand sa ridice acolo un schit, "ca sa aiba si romanii sfant locas in Gradina Maicii Domnului, in care sa slujeasca in frumoasa limba romaneasca", cerand pentru aceasta binecuvantarea Manastirii Marea Lavra, care n-a intarziat sa vina, in anul 1820.

Din pacate, proiectul nu s-a putut implini atunci, ci numai cateva decenii mai tarziu, cand initiativa a fost reluata de monahii moldoveni Nifon si Nectarie, carora Marea Lavra le-a reinnoit aprobarea, in anul 1851, si care, in anul 1856, au capatat si binecuvantarea Patriarhiei de la Constantinopol, prin patriarhul Chiril. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, a sprijinit inceperea lucrarilor cu 3.000 de galbeni si a dat incuviintare sa se stranga ajutoare de la norodul binecredincios.

Asa s-a intemeiat, supus Marii Lavre, schitul care astazi, restaurat in intregime, cu biserica mare, cu cele trei paraclise ale sale, inchinate Adormirii Maicii Domnului, Bunei Vestiri si Sfantului Ioan Botezatorul, cu cele cinci icoane facatoare de minuni, dintre care cea mai vestita este Maica Domnului Prodromita, cu numeroasele lui sfinte moaste, cu impunatoarea clopotnita, cu staretia, cu biblioteca, cu atelierele, cu sinodiconul, cu arhondaricul, cu bolnita, cu chiliile, cu marea cisterna subterana, cu trapeza, cu anexele gospodaresti si cu celelalte acareturi, alcatuieste o lume in sine, dupa sfanta randuiala athonita, marturisind exemplar "prezenta monahismului si spiritualitatii romanesti in Centrul Ortodoxiei", dupa cuvantul parintelui Petroniu Tanase.
Duminica, 6 februarie 2011, a fost ales noul egumen al Schitului Prodromu din Sfantul Munte Athos, ca urmare a retragerii din egumenie a parintelui protosinghel Petroniu Tanase.

Noul egumen este ieromonahul Atanasie Floroiu, venit din obstea Manastirii Sihastria. El a ajuns in Muntele Athos in anul 1977. Instalarea sa va avea loc pe 13 februarie. La scurt timp dupa retragerea sa din randuiala de egumen al schitului, marti, 22 februarie, in jurul orelor 16.00, parintele Petroniu Tanase a trecut la cele vesnice
Icoana Maicii Domnului "Prodromita"


Icoana Maicii Domnului numita "Prodromita" este una dintre icoanele facatoare de minuni, pastrate in Schitul romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.
Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca.

In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua.

Cei doi au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, din Iasi, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Iata ce scria el, in data de 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu:
"Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane."

Icoana Maicii Domnului "Aparatoare de Foc"


Icoana Maicii Domnului cea "Aparatoare de Foc" este asezata in paraclisul zidit deasupra intrarii principale, in turnul clopotnita, la primul etaj. Paraclisul este inchinat Adormirii Maicii Domnului.

Aceasta icoana a apartinut unei familii de credinciosi din orasul Barlad, Romania. Intr-o zi, o ispita a incercat familia cu pricina. Intreaga casa a fost mistuita de flacarile unui incendiu. Indata dupa ce s-au astamparat flacarile nesatioase, parintii au intrat in casa cea facuta scrum, spre a cauta cele ramase nearse, vase de argint si de arama. Astfel, in locul vaselor, mistuite complet, ei au gasit nearsa numai icoana Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului se afla pe o gramada de carbuni aprinsi, nearsa catusi de putin. Cu toate ca icoana este din lemn, focul nu a indraznit a se apropia de cinstitul lemn al icoanei. Numai culorile au fost putin afunate si innegrite, spre marturie peste vremi a minunii petrecute in incendiu.
Plini de spaima si de mirare, crestinii au scos icoana din jaratecul incins, au spalat-o si au vazut ca nici zugraveala nu era deloc stricata, ci numai fumul patrunsese putin inspre ea, innegrind-o.
Mai apoi, icoana Maicii Domnului, numita "Aparatoarea de Foc", a fost imbracata in argint si daruita Schitului Prodromu, pe care de mai multe ori l-a aparat de foc si grindina.
Intr-o vreme in care padurile din regiunea Vigla erau mistuite de flacari, monahii romani de la Schitul Prodromu, au facut procesiune si priveghere, in jurul schitului, cu aceasta icoana, iar focul nu s-a apropiat de zidurile schitului catusi de putin.


[ Edited Thu Oct 23 2014, 05:25PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Aug 18 2012, 04:54PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MAREA LAVRA A ATHOSULUI


Manastirea Marea Lavra este cea dintai asezare chinoviala din Athos si prima din eparhia Sfantului Munte. Aceasta manastire athonita a fost intemeiata pe la anul 963 prin osardia pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare banesti date de catre imparatii Bizantini, Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes: 969-973). Ea este asezata la capatul peninsulei, aproape de tarm. Manastirea avea pe vremuri ca la 200 de calugari greci.

Manastirea Lavra a crescut practic prin grija Sfantului Atanasie Athonitul, a carui viata se impleteste inseparabil cu inceputurile manastirii. Se stie insa ca viata monahala curgea in Athos cu mult inaintea venirii placutului lui Dumnezeu Atanasie, dupa traditie chiar din vremea Sfantului imparat Constantin cel Mare, insa Sfantul Atanasie este cel care a statornicit viata de obste in acest loc binecuvantat de Dumnezeu si ocrotit de Maica Domnului.

Stim despre Sfantul Atanasie ca s-a nascut in Asia Mica, in cetatea Trapezunda, din parinti dreptcredinciosi, care i-au dat din botez numele de Avramie. Ramas orfan din copilarie, a fost crescut de o maica de la care a si deprins rugaciunea, postul si infranarea. Inca de mic, sfantul a vadit o inclinatie spre invatatura scrierii si gramaticii.
Dupa moartea maicii, ramanand pentru a doua oara orfan, tanarul Avramie a ajuns, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, la Bizant. Aici a deprins filosofia si tot aici l-a intalnit pe viitorul imparat Nichifor Focas, cu care a ramas prieten pana la moarte.

Iubitor de liniste, Sfantul Atanasie s-a retras la Athos, iar imparatul Nichifor Focas a fost cel dintai ctitor al Lavrei, ridicand aici primele constructii, biserica si zidul de incinta si daruind manastirii particele din lemnul Sfintei Cruci, sfinte moaste si odoare de mare pret. Asta se intampla in secolul X, catre anul 960 dupa Hristos.
Initial Manastirea Lavra a fost inchinata Bunei Vestiri, insa a luat hramul Adormirii Cuviosului Atanasie dupa savarsirea acestuia, hram care se praznuieste in 5 iulie. Manastirea a ramas in atentia imparatilor bizantini, dintre care trebuie sa pomenim pe Andronic al V-lea, Ioan I si Ioan al II-lea din dinastia Paleologilor. Si despotii sarbi Stefan Milutin si Stefan Dusan au facut mari danii Marii Lavre.

Dintre voievozii romani, Vladislav I, domnul Tarii Romanesti, este primul ctitor (secolul 14) despre care avem informatii. El a daruit manastirii o vestita si frumoasa icoana a Sfantului Atanasie. Pe ferecatura, de o parte si de alta a sfantului, sunt reprezentati voievodul dimpreuna cu sotia sa, Doamna Ana. Icoana se pastreaza si astazi in tronul arhieresc din biserica mare.
Mai tarziu, Neagoe Basarab, iubitorul de Hristos si marele sprijinitor al Sfantului Munte, va ajuta manastirea cu bani, va darui vase de cult si vesminte si va acoperi biserica cu plumb. Vladislav al III-lea va innoi invelitoarea de plumb, iar Vlad Vintila va sustine repictarea bisericii de catre vestitul Teofan Cretanul.

Frescele cu care acesta a impodobit catoliconul sunt intre cele mai frumoase din Sfantul Munte si de referinta pentru pictura bisericeasca in fresca. Cu bani sau mosii au ajutat si Petru Schiopul, Alexandru cel Rau, Ieremia Movila si Gavriil Movila.
Episcopul Luca de Cipru al Buzaului, viitorul mitropolit al Ungrovlahiei, a daruit Manastirii Lavra o frumoasa Evanghelie cu miniaturi, iar Matei Basarab a daruit doua Evanghelii si un chivot din argint smaltuit.
Matei Basarab a ridicat pe cheltuiala sa un paraclis in incinta manastirii, in cinstea Sfantului Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadelor.Capul Sfantului Mihail fusese adus in procesiune din Sfantul Munte in Muntenia, pentru alungarea lacusetelor care invadasera tara. Minunea s-a produs prin mijlocirea sfantului si, drept multumire, dreptcredinciosul voievod a ridicat acest paraclis.

Tot atunci a platit rascumparare pentru a pastra cateva parti din moastele Sfantului Mihail, pe care le-a ferecat in aur, argint si pietre pretioase, lasandu-le la Manastirea Arnota. Mai tarziu el adus si o parte din mana Sfantului Apostol Filip, pe care a lasat-o tot acolo, la Arnota, ctitoria sa.
Grigore Ghica si Serban Cantacuzino s-au adaugat si ei intre ctitori, iar mai tarziu li s-a alaturat si Constantin Brancoveanu, care va aduce si el in procesiune capul Sfantului Mihail Marturisitorul, spre a scapa de invazia lacustelor. La 1713 Constantin Brancoveanu construieste un paraclis in cinstea icoanei "Cucuzelita".
Domnii fanarioti au ocrotit si ei Lavra. Nicolae Mavrocordat va aduce pentru a treia oara capul Sfantului Mihail in Tara Romaneasca, iar Constantin Racovita pentru a patra oara. In 1747, Grigore Ghica va aduce in Moldova moastele Sfantului Teodor cel Sfintit.
Acestia, dar si Grigore Alexandru Ghica al III-lea si Alexandru Scarlat Ghica au ajutat cu sume insemnate manastirea, care avea mari datorii la bancherii evrei din Salonic.

In biserica se pastreaza cateva particele din Sfanta Cruce si multe sfinte moaste. In capela Sfintilor 40 de Mucenici se gaseste mormantul Sfintului Atanasie Athonitul, iar in tezaurul Manastirii Lavra se pastreaza lucruri de mare pret: mitra si sacosul care au apartinut imparatului Nichifor Focas, ferecaturi, vesmite si alte odoare.
In aceasta Manastire se afla catre 2.050 de manuscrise, dintre care 650 pergamente, mai multe din ele sunt in legatura cu Tara romaneasca. Biblioteca manastirii mai detine 165 de codici vechi si mai mult de 30.000 de carti tiparite, fiind cea mai importanta biblioteca atonita. Biblioteca este cea mai bogata din Sfantul Munte.

In interiorul bisericii principale (catolicon-katholikon) se afla mormantul Sfantului Atanasie Atonitul, iar langa el se afla bastonul de fier de doi coti, in 4 muchii, al sfantului Atanasie si o cruce de lemn ferecata in fier pe care o purta la piept sfantul.
Tot aici se mai afla si o bucata din Sfantul Lemn al Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, Capul Sfantului Vasile cel Mare, o mana a sfantului Ioan Gura de Aur, o mana a Sfantului Apostol Andrei cel dintai chemat, capul Sfantului Ioan Cucuzel si multe alte sfinte moaste.
In aceasta manastire a trait cel mai cunoscut imnograf si compozitor bizantin, Ioan Cucuzel. Manastirea mai poseda si mitra si carja lui Nechifor Focas (963-969). In curtea manastirii se afla cel mai vechi chiparos din lume plantat de insusi Sfantul Atanasie Athonitul.

Este manastirea tutelara peste tot Muntele si are jurisdictie asupra tuturor schiturilor si sihastriilor din jurul varfului Athos, inclusiv asupra schitului romanesc Prodromul. Schitul romanesc Prodromu, apartinind de Marea Lavra, a fost intemeiat de calugarii moldoveni Iustin, Patapie si Grigore in anul 1810.
In anul 1840 schitul a fost pustiit de armatele turcesti. In anul 1848 alti doi monahi moldoveni, Nifon si Nectarie, construiesc un nou schit in locul celui risipit, cu ajutor de la domnitorul Grigore Ghica. A fost terminat si sfintit in anul 1866.
Pe teritoriul Lavrei sunt schituri si chilii, multe locuite de parinti romani. Schitul romanesc Prodromu, Schitul Sfanta Ana, Kerasia, Kavsokalivia, Katunakia si Karoulia precum si chilia "Danieleilor" sunt cateva din cele mai cunoscute.

Icoana Maicii Domnului "Econoama" de la Marea Lavra - Oikonomissa


Icoana Maicii Domnului numita "Econoama" sau "Ocrotitoarea" dateaza inca din vremea Sfantului Atanasie Athonitul. Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra si de purtarea de grija a Maicii Domnului.
In vremea Sfantului Atanasie Athonitul in manastire traiau mai bine de doua mii de calugari. Fiind mare saracie, o parte dintre calugari au inceput a parasi manastirea. Printre ultimii calugari ramasi in Lavra se numara si Atanasie. Peste inca ceva vreme, pleca si el spre Careia, ingrijorat din pricina lipsurilor banesti si alimentare.
Se povesteste, din vechime, urmatoarea intamplare, petrecuta pe drumul spre Careia. Mergand sfantul spre Careia, in apropiere de Manastirea Morfono (din aceasta se mai pastreaza doar ceva ruine si o parte din turnul portului), el s-a intalnit cu o femeie.
- Unde mergi, bătrânule?
Sfântul Atanasie, privind-o cu atenție, i-a zis:
- Cine ești tu și cum ai venit aici?
- Eu sunt stăpâna acestor locuri și îți știu mâhnirea ta, putând să te ajut, dar mai întâi vreau să știu încotro ai plecat!
Atunci, Sfântul Atanasie i-a spus greutățile și necazurile sale.
- și tu atâta n-ai putut suferi? a adăugat necunoscuta. Și pentru fărâma de pâine, tu ți-ai părăsit mănăstirea, care trebuie să devină preaslăvită? Oare după duhul călugăriei este fapta ta? Unde îți este credința? Întoarce-te, i-a zis ea, și eu te voi ajuta. Toate ți le voi dărui cu îndestulare și se va preaslăvi mai mult decât celelalte mănăstiri.
- Cine ești tu? a întrebat-o din nou Sfântul Atanasie.
- Aceea în al cărui nume ai sfințit locașul tău, căreia ai încredințat soarta și mântuirea ta. Eu sunt Maica Domnului tău.
Sfântul Atanasie, fiind neîncrezător i-a zis:
- Și cum pot să cunosc că ești cu adevărat cea care spui?
- Ce ai in mana?
Sfantul a raspuns, zicand:
- Toiagul.

Toiagul sfantului era din fier masiv, el fiind astazi pastrat in biserica centrala din Marea Lavra, infipt langa mormantul sau. La gat, sfantul purta o cruce din fier, grea de trei kilograme, pastrata si ea tot in biserica actuala a manastirii.Spre a-i adeveri minunea si a-l incredinta de binecuvantarea ei, Maica Domului i-a spus sfantului sa faca cruce peste piatra si sa loveasca cu toiagul in stanca de langa el. In acel moment, din acea stanca a tasnit apa curata, dulce si rece. Pana astazi, locul este cunoscut sub denumirea de "Izvorul Sfantului Atanasie", iar apa ce curge din el se numeste "Aghiasma Sfantului Atanasie".

Maica Domnului a zis sfantului Atanasie:
- Eu sunt econoama manastirii, eu va port de grija.
Umilindu-se sfantul, ceru binecuvantare Maicii Domnului si se intoarse la manastire.

Intors la manastire, Maica Domnului l-a intampinat langa chiliile cele vechi, aratandu-i sa intre in pivnita cea mare a manastirii. Coborand treptele pivnitei, sfantul gasi vasele si lazile pline cu alimente: masline, branza, ulei si cereale.
La ceva vreme dupa minunata intamplare, icoana Maicii Domnului a fost zugravita pe lemn si asezata in biserica manastirii, spre vesnica amintire a binecuvantarii ei. Maica Domnului este infatisata stand pe tron, cu Pruncul in brate, iar de o parte si de alta, doi sfinti: Sfantul Mihail al Sinadelor, in dreapta, si Sfantul Atanasie Athonitul, in stanga.
Aceasta icoana se afla asezata astazi in curtea manastrii, intre cele doua biserici, intr-un frumos baldachin de piatra.

Se mai spune, tot din batrani, ca sfantul se ruga Maicii Domnului pentru ajutorare in cele privind hrana calugarilor din manastire cand, din icoana, Maica Domnului i-a raspuns, zicand: "Nu te intrista, Atanasie, ca de acum eu voi fi economul acestei manastiri." De atunci si pana in zilele noastre, Manastirea Marea Lavra nu are alt econom decat pe Maica Domnului.

Ctitorul acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit astfel, de la Maica Domnului, fagaduinta de a purta de grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa", adica "Ocrotitoarea", a ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija - “oikonomissa" - nu si-a incalcat niciodata fagaduinta data.
A doua icoana a Maicii Domnului Econoama, numita tot "Oikonomissa", a fost zugravita si ea, tot in legatura cu aceste minunate minuni. Maica Domnului sta asezata pe tron, cu Pruncul in brate, iar de o parte si de alta stau, in rugaciune, sfintii cei ce s-au rugat Maicii Domnului pentru binele manastirii, de-a lungul vremii. Icoana Maicii Domnului Oikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.

Datorita acestei fagaduinte, functia de "iconom" nu a mai fost data in aceasta manastire. Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta numele de "para-iconom", adica ucenic al Ocrotitoarei.
Icoana Maicii Domnului Cucuzelita de la Marea Lavra - Koukouzalissa


Icoana Maicii Domnului, numita si "a lui Cucuzel", se afla in capela Manastirii athonite Marea Lavra, care ii si poarte numele. Icoana se afla in paraclisul de la intrarea in curtea manastirii, o mica bijuterie arhitecturala, zidita cu ajutorul Sfantului Constantin Brancoveanu, in anul 1713, special pentru adapostirea minunatei icoane, ferecata astazi in argint.

In fata acestei icoane s-a savarsit, inca de la inceput, privegherea cu ocazia praznuirii Imnului Acatist al Maicii Domnului.
Parintii manastirii povestesc astfel: dupa terminarea unei privegheri, in fata acestei icoane facatoare de minuni, unul dintre cei mai mari psalti din Marea Lavra si protopsaltul Palatului Imperial, Sfantul Ioan Cucuzel - Koukouzeles, a inceput sa fie furat de somn, in strana sa. Imediat el a vazut-o pe Maica Domnului in chip real. Aceasta s-a petrecut in vremea cantarii canoanelor de la Utrenie.
Cand strana a spus "Bucura-te", Maica Domnului a raspuns cuvintelor rostite de catre Ioan, cu urmatoarele cuvinte: "Bucura-te, Ioane! Canta pentru mine si nu te voi parasi niciodata.", punand in mana lui o moneda de aur.
Trezindu-se, sfantul a vazut in mana lui moneda din aur primita de la Maica Domnului.
Maica Domnului il va mai binecuvanta pe Sfantul Ioan Cucuzel si cu o alta mare mangaiere. La un moment dat, dupa multimea neintrerupta de slujbe, privegheri si nevointe, imbolnavindu-se de o boala a picioarelor, Sfantul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care ii fagaduise ca nu-l va lasa. Maica Domnului i-a aparut in chip minunat si i-a spus: "Fii de acum sanatos!"

Icoana Maicii Domnului "Portarita" de la Marea Lavra


Icoana Maicii Domnului numita Portarita nu se afla in biserica, precum celelalte icoane facatoare de minuni pastrate in Marea Lavra (Econoama si Cucuzelita), ci la poarta, precum ne spune si nume acesteia.
In curtea manastirii se intra pe o poarta masiva ce strabate puternicul zid de aparare. Trecand de pridvorul sprijinit pe patru coloane de piatra, pasii ne poarta intr-o micuta incinta, anterioara zidului si portii principale a manastirii. Ajungand la mareata poarta, maiestros ferecata in fier, icoana Maicii Domnului Portarita ne intampina de pe peretele din stanga al gangului de intrare in curte.

Aceasta icoana numita "Portarita" este realizata in fresca, fiind zugravita direct pe peretele zidului fortificat al manastirii. Icoana este recunoscuta drept facatoare de minuni si pazitoare a monahilor din Marea Lavra in urma unei intamplari minunate din istoria manastirii.
In vremea in care turcii necredinciosi atacau manastirile si ii omorau pe calugari, in cautare de aur si obiecte de valoare, multe minuni au avut loc, din mila si purtarea de grija a lui Dumnezeu. O astfel de minune a avut loc si la Marea Lavra, unde turcii au fortat intrarea, spre a prada manastirea.
Se povesteste de catre parintii batrani cum un turc, suparat de osteneala suferita in urma zdrobirii portii de intrare, ori de vreun alt motiv necunoscut, a tras cu pistolul in icoana Maicii Domnului, cea zugravita pe peretele de la poarta. El a tras in icoana trei impuscari cu pictolul. In timp ce primul si al doilea glont s-au infipt in icoana, cel de-al treilea s-a intors insa inapoi, omorandu-l pe batjocoritorul si necredinciosul turc.
Aceasta minune a facut din icoana Maicii Domnului numita "Portarita" pazitoarea manastirii. Pana astazi se vad in icoana urmele celor trei impuscari, una in piciorul cel din dreapta al tronului pe care sta Maica Domnului, iar celelalte doua in dreptul Pruncului Iisus Hristos.
Mormantul Sfantului Atanasie Athonitul - Marea Lavra


Se povesteste de catre parinti ca, in vremea Sfantului Atanasie, nefiind stabilite teritoriile manastirilor, acesta s-ar fi invoit cu Sfantul Pavel de la Manastirea Xiropotamu, ca sa faca in asa fel incat sa se stabileasca o granati intre ele, spre a nu se crea pricina de ispita. Astfel, cei doi sfinti au hotarat ca, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, fiecare sa porneasca in intampinarea celuilalt, iar acolo unde se vor intalni, sa faca granita.

Zis si facut. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sfantul de la Marea Lavra, fiind mai in putere si mai obisnuit cu drumul greu al Muntelui, a parcurs cu mult mai mult decat a reusit sfantul de la Xiropotamu. Intalnindu-se, sfantul Pavel l-a acuzat pe sfantul Atanasie ca nu ar fi terminat sfanta slujba, ci ar fi plecat mai devreme. Sfantul i-a spus ca a terminat-o, iar apoi a plecat.
In cele din urma, fiecare i-a facut celuilalt cate o profetie. Sfantului Pavel i s-a zis ca nu va muri in Sfantul Munte, lucru care s-a si intamplat, el murind pe o barca, in calatorie, iar Sfantului Atanasie i s-a zis ca nu va muri de moarte buna, lucru care s-a si intamplat, el murind sub zidurile daramate ale cupolei bisericii aflate in constructie.
Sfantul Atanasie, care primise de la Dumnezeu descoperirea mortii sale, dupa ce a tinut o ultima cuvantare duhovniceasca ucenicilor sai, si-a imbracat hainele de sarbatoare, si-a pus culionul Sfantului Mihail Malein, pe care nu il purta decat la marile ocazii, si a urcat pe schela bisericii celei mari, pentru a inspecta lucrarile, in ziua de 5 iulile 1001.
Fiind pe schela, dintr-odata aceasta s-a prabusit. Atat sfantul, cat si cei sase calugari mesteri, aflati pe schela in acel moment, cazura sub daramaturi. Cinci calugari au murit pe loc, iar sfantul si un altul, numit Daniel, au ramas blocati sub mai multe straturi de pietre.
Vreme de trei ceasuri, vocea sfantului a fost auzita, zicand: "Slava Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu." Pana ce au ajuns la el ceilalti parinti, sfantul adormise in Domnul. Minunata moarte a fost insa vazuta de toti. Trupul era mort, insa mainile sfantului stateau incrucisate, pe piept, iar in afara de o rana la picior, era intreg nevatamat. Din rana de la picior a curs sange. Acest sange a fost adunat de calugari, multe minuni savarsind cu el.

Erau insa in acea vreme, ca si astazi, multi calugari din Munte care se indoiau de viata sfanta a lui Atanasie. Invidia si inselarea ii facea sa nu il vada cu ochi buni. Dupa moartea sfantului, toti aceia au vazut in ea un semn al pedepsei lui Dumnezeu. Cei ce aveau ochi, dar nu vedeau, au ajuns insa sa vada, dupa ceva vreme.
Astfel, la numai un an dupa inmormantarea sfantului, cand parintii din Marea Lavra pregateau sarbatorirea hramului, inchinat Nascatoarei de Dumnezeu, aceasta li s-a aratat in vis si le-a spus: "Anul acesta nu ma veti mai sarbatori pe mine, ci pe iubitul meu rob si ucenic al Fiului meu, Atanasie." In acest fel s-a aratat tuturor sfintenia cea mare a lui Atanasie.
In momentul in care patriarhul din Ierusalim a vrut sa dezgroape Moaste Sfantului Atanasie, spre a fi scoase la cinstire, in biserica, din mormant sau a iesit foc. Aceasta s-a intamplat din doua motive. In primul rand, focul a iesit pentru a arde necredinta celor ce se indoisera de sfintenia lui, iar in al doilea rand, din smerenia sfantului, care nici dupa moarte nu a vrut sa fie sarutat si pretuit, ci numai purtat in rugaciune.

Trecand prin pridvorul de la intrare, in biserica centrala a Marii Lavre, usa cea mare a bisericii se deschide, lasand pe crestin sa paseasca spre interior. La intrarea in biserica, crestinul simte un fior de nedescris. Miile de slujbe, de privegheri de toata noapte si de Sfinte Liturghii isi spun cuvantul. Totul locul este sfant.
De o parte si de alta a bisericii centrale se afla doua mici paraclise, avand ziduri comune cu biserica cea mare. Paraclisul cel mic, din stanga navei centrale a bisericii celei mari, adaposteste Mormantul Sfantului Atanasie Athonitul.

Inaintea mormantului, nimeni nu mai rosteste nici un cuvant. Locul este minunat si sfant. Trupul sfantului sta zugravit peste lespedea de marmura ce acopera groapa. Langa aceasta, toiagul de fier al sfantului sta si astazi in picioare. Cu acest toiag, sfantul a lovit stanca din care a tasnit apa, prin mijlocirea Maicii Domnului. Astazi, acolo se afla Izvorul Sfantului Atanasie.
Chipul sfantului, sculptat in marmura alba, parca sta sa vorbeasca, iar toiagul original, cu care sfantul a batut in stanca si a izvorat apa, se atinge cu smerenie, spre a primi, conform traditiei, binecuvantarea acestui "prim stapan" al Muntelui celui Sfant. Parintii il indeamna pe crestin sa ia binecuvantare de la "staret", atingand bastonul cel de fier.

In momentul in care Marea Lavra a sarbatorit intoarcerea obstei ei la viata cenobitica, in ziua de 5 iulie 1981, dupa mai multe secole petrecute in idioritmie, din mormantul sfantului a iesit un fel de mir, minunat mirositor, ca semn al bucuriei acestuia pentru cele intamplate

[ Edited Sat Mar 28 2015, 11:54AM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sun Aug 19 2012, 06:43PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA PANTOCRATOR


Inceputul manastirii Pantocrator sta in stransa legatura cu imparatul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), care a ridicat aici o mica asezare monahala inchinata Maicii Domnului si icoanei sale celei numita "Grabnic ajutatoarea". Icoana era pastrata in Manastirea Pantocrator din Constantinopol, ctitorie a aceluiasi imparat.
Noua vatra monahala din Sfantul Munte, care a dainuit pana in secolul al XIII-lea, s-a numit tot "Pantocrator" si a primit de la imparat o copie a icoanei Maicii Domnului, care s-a dovedit si ea facatoare de minuni.

Asezarea monahala cea dintai a trecut prin grele incercari. Arsa de pirati, ea a fost rectitorita pe la jumatatea secolului al XIV-lea, in anul 1357, de catre doi crestini bizantini instariti, Alexie si Ioan. Acestia vor primi tunderea in monahism in noua lor manastire. Alexie Stratopedarcul si Ioan Primikerios sunt inmormantati in manastire.
Manastirea a fost zidita pe ruinele Manastirii Ravdouchou. Cu ajutorul imparatului bizantin Ioan V Paleologul, constructirea manastirii s-a terminat in anul 1363, ocazie cu care manastirea a primit o serie de proprietati, cat si titlul de manastire imparateasca. Imparatii din dinastia Paleologilor, cat si patriarhii Constantinopolului care au urmat, au continuat sa ajute Manastirea Pantocrator.

In anul 1385 manastirea este mistuita de un mare incendiu, ea fiind reinnoita de patriarhul Constantinopolului Antonie si de Manuel II Paleologul (1391-1425). Fresca din biserica a fost executata de vestitul pictor macedonean Manuil Panselinos si este de o mare valoare artistica. Frescele bisericii centrale au fost restaurate in anul 1854, de catre zugravul Mathaeos din Naousa.
Dupa caderea Imperiului Bizantin (1453), Manastirea Pantocrator este intretinuta si innoita de ajutoarele si daniile acordate de domnii Tarii Romanesti. Sub jugul otoman, ajutorul domnitorilor din Tarile Romane s-a facut simtit in mareata manastire. Dintre acestia, ii amintim pe urmatorii: Vlad Calugarul si Sfantul voievod Neagoe Basarab, care se pare ca construit un apeduct si un corp de cladiri.

Ceva mai tarziu, un mare ctitor al Manastirii Pantocrator a fost marele logofat Stan Craiovescu, care a refacut zidurile manastirii, a ridicat arhondaricul si a sustinut pictarea bisericii celei mari. Un alt boier care a ajutat manastirea este boierul moldovean Gavriil Trotusanu, sfetnicul lui Petru Rares. Multe alte ajutoare adunate din Principatele Romane au mai fost trimise de catre domnii fanarioti pana in anul 1854, pentru renovarea bisericii si picturii, precum si a unei parti din chilii.
In anul 1629, Manastirea Casciorele din Vlasca devine metocul sau si, din veniturile acestuia, s-au refacut intre 1637-1641, chiliile de pe latura de vest. Pomelnicul Manastirii Pantocrator cuprinde si pe domnitorul Matei Basarab, cu doamna Elina, pe Serban Cantacuzino si doamna Maria, iar intre anii 1692-1709, pe Constantin Brancoveanu, care va trimite anual cate 3000 de aspri.

Manastirea a fost grav avariata de un incendiu, in anul 1773, insa reparatiile au fost efectuate la scurt timp dupa incercare, de catre paraclisierul Chiril. Un alt incendiu a avut loc in anul 1948, de aceasta data reparatiile fiind savarsite de catre o Comisie Nationale de Restaurare. Trapeza manastirii a fost construita in anul 1841.
Printre multele odoare pe care le deține Mănăstirea Pantocrator, se găsesc sfinte moaște; Un deget de la piciorul Sfantului Ioan Botezatorul, piciorul cu pulpa al Sfantului Apostol Andrei, scutul Sfantului Mercurie, capul Sfantului Ioan cel Milostiv, capul Sfantului Teodor Stratilat, particele din moastele Sfantului Arhidiacon Stefan, ale Sfantului Ignatie, ale Sfantului Apostol Tit si ale Sfantului Constantin cel Mare. Sfântul Haralambie, Sfinții Cozma și Damian, Sfântul Mucenic Hristofor, Sfântul Mucenic Mercurie, , Sfânta Muceniță Paraskevi, Sfântul Mucenic Pantelimon, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Fotini Samarineanca, Sfânta Iulita și de la mulți alți sfinți, precum și două părticele din Lemnul Sfintei Cruci și o bucată din hlamida cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul Hristos.

In biblioteca manastirii Pantocrator se gasesc circa 350 codici, doua pergamente liturgice si 3500 de carti. Cativa codici au fost furati in ultimii ani. Se gasesc mai gasesc: o Evanghelie scrisa pe pergament foarte marunt, cu litere aurite, de catre, Ioan Colibasu, in secolul al XIII-lea, o Psaltire cu 12 miniaturi, care se pastreaza in Sfantul Altar. Tot pe pergament foarte vechi se gasesc 66 manuscrise cuprinzand materii din secolele XI-XIV.

Manastirea Pantocrator are 15 paraclise, din care opt in incinta si sapte in afara. Asezari monahale dependente de Pantocrator sunt: Schitul Sfantul Ilie (rusesc), 15 chilii la Careia, si aproape 50 de chilii si colibe in sihastria Capsala, grecesti, rusesti si patru romanesti.
In aceasta manastire s-au nevoit multi sfinti, printre care: Cuviosul Teona ierarhul, Sfantul Cuvios Teofil, Izvoratorul de mir, Sfantul Cuvios Vasile precum si Sfantul ucenic care a vorbit cu Sfantul Arhanghel Gavriil si a fost invatat de acesta cantarea Axion Estin - "Cuvine-se cu adevarat...", la o chilie de pe teritoriul Pantocratorului.

Această minune s-a petrecut astfel:
La o chilie de pe teritoriul Pantocratorului se afla un Bătrân cu ucenicul lui, care se nevoiau în pace și dragoste. Într-o sâmbătă, Bătrânul a zis ucenicului:
- Fiule, eu mă duc la priveghere, la Protaton, că nu se odihnește sufletul meu dacă lipsesc de la o priveghere. Tu rămâi acasă și fă cele rânduite, după puterea ta.
- Să fie binecuvântat, a răspuns ucenicul, sărutând mâna Bătrânului. (Aceste cuvinte se folosesc de ucenic când i se spune să facă un lucru. Se referă la „să fie binecuvântat ceea ce ai spus să fac")

După plecarea Bătrânului, la puțin timp s-a auzit o bătaie în ușă, urmată de cuvintele obișnuite: „Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!". Răspunzând ucenicul „Amin", a deschis ușa și a văzut un călugăr tânăr, cu chipul foarte frumos, care l-a întrebat dacă poate să rămână acolo peste noapte. Ucenicul l-a primit. La timpul Utreniei s-au sculat amândoi pentru a săvârși slujba rânduită. Când au ajuns cu slujba la „Ceea ce ești mai cinstită...", care se cântă de mai multe ori, și a fost rândul călugărului celui străin, acesta a cântat cu totul altfel, zicând: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru" și apoi a continuat cu celelalte cuvinte, știute de ucenic.
Auzind ucenicul această cântare, s-a minunat foarte mult de frumusețea ei și de dulcele glas al călugărului străin. Întorcându-se spre el, l-a întrebat:
- Părinte, de unde știi această cântare atât de frumoasă? Că noi cântăm precum se cântă în toată Biserica Ortodoxă, numai „Ceea ce ești mai cinstită...". Te rog, dacă vrei, să mă înveți și pe mine această cântare.
Atunci călugărul i-a zis:
- Să-mi aduci o hârtie și ceva de scris!
- Nu avem aici așa ceva! a răspuns ucenicul.
- Atunci adu-mi o placă de marmură!
Fiind adusă placa, călugărul străin a început să scrie cu degetul pe ea cântarea și - o, preaslăvită minune! -, degetul intra în marmură de parcă acea placă ar fi fost din ceară moale. După ce a terminat de scris, a zis ucenicului:
- De acum înainte, să cântați această cântare precum v-am arătat-o eu și să le spui la toți, ca să se cânte de întreaga Biserică Ortodoxă, precum o cântăm și noi în ceruri. Eu sunt Arhanghelul Gavriil!

Zicând acestea s-a făcut nevăzut.
Ucenicul a sărutat urmele unde a stat Arhanghelul și când a privit spre catapeteasmă a văzut o altă minune: Icoana Mântuitorului și-a schimbat locul cu icoana Maicii Domnului, mutându-se icoana Mântuitorului în partea stângă, iar cea a Maicii Domnului în partea dreaptă. Prin aceasta a vrut Mântuitorul Hristos să arate cinstea pe care o dă Maicii Sale.
Întorcându-se Bătrânul, l-a găsit pe ucenic cu lacrimi în ochi, cântând cântarea pe care o învățase de la Arhanghelul Gavriil. Auzind Bătrânul istorisirea ucenicului și văzând piatra scrisă, l-a luat pe ucenic și au mers amândoi la conducerea Sfântului Munte, spunându-le cele întâmplate. Auzind acestea cei de acolo, au trimis piatra scrisă la Patriarhul Constantinopolului, istorisindu-i toate cele în legătură cu minunea. Atunci s-a hotărât ca întreaga Biserică Ortodoxă să cânte această cântare închinată Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului "Gherontissa"


Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Gherontissa este cu siguranta cel mai de pret odor al Manastirii Pantocrator. Praznuirea acesteia sa se face la 2 decembrie. Dupa traditie, ea a fost daruita de imparatul bizantin Alexie I Comnenul, fiind o copie dupa icoana in mozaic a Maicii Domnului "Grabnic Ajutatoarea" de la Manastirea Pantocrator din Constantinopol.
Multe sunt minunile savarsite de Maica Domnului prin aceasta icoana. Ne vom opri la doua dintre ele. Cea dintai, mentionata documentar, s-a intamplat chiar in timpul imparatului Alexie, care poruncise zidirea unui mic asezamant monahal in apropierea actualei manastiri.
Astfel icoana Maicii Domnului, dimpreuna cu sculele mesterilor, a disparut intr-o noapte, fara sa poata cineva da vreo explicatie. Au fost gasite pe locul, atunci pustiu, unde acum se gaseste Manastirea Pantocrator. Aceasta minune s-a intamplat in mai multe randuri si cu totii au interpretat ca este voia Maicii Domnului ca acela sa fie locul noii manastiri.
Gherontissa se talcuieste "Stareta", iar acest nume icoana l-a capatat in urma unei alte minuni, intamplate in vremea cand icoana era asezata in locul sau initial, in sfantul altar. Se povesteste ca staretul de atunci al manastirii era greu bolnav si, descoperindu-i-se vremea plecarii sale la Domnul, l-a rugat pe preotul de rand sa slujeasca repede Sfanta Liturghie, caci dorea tare mult sa apuce sa primeasca Sfanta Impartasanie pentru ultima oara. Parintele, insa, nu a tinut cont de rugaciunea staretului si a slujit pe indelete, fara sa se grabeasca deloc.

Atunci Maica Domnului insasi a strigat din icoana, cerandu-i parintelui sa sfarseasca Sfanta Liturghie, ca sa se impartaseasca si parintele staret (gherontas). Asa a facut, iar imediat dupa ce s-a impartasit, parintele staret a murit. De atunci icoana s-a numit "Gherontissa" si parintii au hotarat sa o aseze spre cinstire in biserica, in partea stanga a naosului, unde se gaseste si astazi. Icoana Maicii Domnului zisa "Gherondissa" a fost imbracata in argint de catre Filaret, mitropolitul Moscovei.


[ Edited Tue Nov 18 2014, 06:13PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Mon Aug 20 2012, 07:01PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA STAVRONICHITA


Stavronichita (gr.: ΣταυÏ?ονικήτα = crucea lui Nichita) este o manastire mica cu viata de obste, care face parte din grupul manastirilor atonite ce au adus un suflu nou de viata duhovniceasca in Sfintul Munte. Numele l-a luat de la un sculptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520.A fost declarata manastire abia in anul 1535, cu aprobarea patriarhului ecumenic Ieremia, raposat aici. Pina atunci exista aici doar o chilie din secolul al X-lea, care apartinea de Manastirea Filoteu.

La 1525, Neagoe Basarab a zidit aghiazmatarul şi paraclisul şi îi trimetea şi bani pentru întreţinere.Radu Paisie a dat ajutoare pentru terminarea bisericii si refacerea incintei, intre anii 1535-1545.
Matei Basarab da ajutoare anuale pentru renovare si intretinere, intre anii 1628-1641.Serban Cantacuzino face un apeduct si clopotnita in 1680.
Biserica Sfântul Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei la 1765, care s-a săvârsit aici fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră.În 1765 i-a mai fost închinată şi biserica Sfinţilor Apostoli din Bucureşti.

Alexandru Ghica restaureaza integral biserica si chiliile distruse de incendiul din anul 1741. La fel fac si ceilalti domni fanarioti pina in 1770. In urma incendiilor din secolul al XIX-lea, s-au facut mari colecte banesti in Moldova si Muntenia pentru refacere.Manastirea este numarata a cincisprezecea in ierarhia celor douazeci de manastiri atonite.
Incendiata de mai multe ori (1607, 1741, 1817, 1864, 1874 si 1879), manastirea a fost reinnoita de sirbi si de domnii Tarii Romanesti. Biserica cu hramul Sfintul Ierarh Nicolae a fost construita intre 1527-1537 si este pictata de renumitul pictor cretan Teofan.
Pina nu de mult se afla in apropiere si o chilie romaneasca cu hramul Sfintul Ioan Botezatorul, in care era egumen arhimandritul Antipa Dinescu (+1942) si avea citiva ucenici.

Se afla aici printre multe icoane de mare valoare si icoana minunata a Sfintului Ierarh Nicolae, care este si patronul manastirii. Icoana Sf. Nicolae, făcătoare de minuni, a fost aflată în următoarele împrejurări: Pe la 1545, călugării au ieşit la mare să prindă peşte pentru praznic. În loc de peşte însă, au scos afară această icoană şi au aşezat-o pe mal. Din locul unde a fost icoana, a isvorât aghiasmă, care este si astăzi. Istoricul acestei icoane este următorul: Această sf. icoană, încă din timpul iconoclastilor care cercând sa o taie cu securea; s-a făcut ca o rană în locul acela şi a început a curge sânge. Înspăimântându-se păgânii, au aruncat-o în mare. Unde stând s-a lipit în locul acela o scoică care se vede si astăzi [icoana săvârşind minuni].

Sfinte moaşte: Mâna Sfintei Ana, mâna Sfântului Elefterie şi cotul de la mâna Sfântului Vasile cel Mare. Ale Sfinţilor doctori Cosma şi Damian fără de arginţi şi multe altele. În bibliotecă se găsesc multe manuscrise printre care 57 pe pergament cuprinzând materii bisericeşti din secolele XI-XIX şi altele.


[ Edited Tue Nov 18 2014, 06:35PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Wed Aug 22 2012, 12:17PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA CUTLUMUS


Asezata intr-o vale, la doar zece minute distanta de Careia si de Biserica Protaton, Manastirea Cutlumusiu se afla intr-o stransa legatura cu istoria poporului roman. Manastirea a fost zidita cu ajutorul voievozilor Nicolae Alexandru si Vlaicu Vladislav din Tara Romaneasca.
Drept ctitori ai ei sunt numiti Alexie Comneanul, imparatul Constantinopolului, si calugarul Calist Cotlomuseanu, un arab evlavios de la care isi trage si numele. Mama acestuia din urma era crestina si el insusi devine crestin schimbandu-si numele sau arab, in Constantin, iar din calugarie, Calist.

Prima atestare documentara a manastirii o avem din anul 1169 si primele ajutoare din Tarile Romane se pare ca au venit aici in vremea lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364). Mai tarziu, aceasta mareata manastire a fost jefuita, iar Voda Neagoe Basarab, Mircea cel Batran si Vintila Voda, domnii Tarii Romanesti, au refacut-o si au impodobit-o din nou.
Aici a fost staret si fostul mitropolit al Ungro-Vlahiei, Hariton (1372-1380). Adevarata ei inflorire incepe insa cu acest staret Hariton, cel care a refacut-o cu ajutorul lui Vladislav I - Vlaicu Voda, domn al Tarii Romanesti intre 1364-1374.

Hariton s-a implicat atat de mult in ridicarea Manastirii Cutlumus, incat in 1394 aceasta era cunoscuta drept "Manastirea lui Hariton". Astfel, el a facut nu mai putin de sapte drumuri in Tara Romaneasca, obtinand ajutoarele promise de Vladislav, care se angajase spunand: "Voi inconjura cu ziduri si cu turn de intarire manastirea, voi inalta biserica, trapeza, chilii, voi rascumpara mosii si voi da animale, ca prin aceasta sa fie pomeniti parintii Domniei Mele si eu."
Voievodul roman cerea, in schimbul ajutoarelor pe care urma sa le trimita, ca parintilor romani ce vietuiau la Manastirea Cutlumus sa li se permita sa duca o viata de sine. Staretul Hariton a incercat sa il convinga pe domnitor asupra importantei vietii de obste, insa tot ce a obtinut a fost ca staretul Manastirii Cutlumus sa fie intotdeauna ales dintre calugarii greci (ce duceau viata de obste).

Iata si cuvantul sau catre cei ce-i vor urma la staretia manastirii: "Pe cine va alege Dumnezeu sa fie mitropolit in Tara Ungrovlahiei, sa fie ctitor al Manastirii Cutlumus si sa o ajute cu zel ca si noi, iar manastirea sa fie datoare a-l scrie la Sfanta Proscomidie ca ctitor.
Vitregiile secolelor, invaziile si atacurile necredinciosilor au supus-o nu o data unor distrugeri si saraciri, incat unii monahi au luat drumul pribegiei si au ajuns de multe ori in tarile dunarene pentru a colecta fonduri pentru renovarea manastirii si a micului port din apropiere. Intre ctitorii Cutlumusului s-au adaugat apoi, rand pe rand, Mircea cel Batran, Laiota Basarab, Basarab cel Tanar, Vlad Calugarul, Vlad Inecatul, Vlad Vintila si nu in ultimul rand Radu cel Mare si Neagoe Basarab.

Domnitorul Neagoe Basarab a ridicat aici Biserica Sfantului Nicolae, chilii, trapeza (sala de mese), pivnita, brutarie, bucatarie, hambar, bolnita, arhondaric (pentru primirea oaspetilor) si alte constructii, a acoperit biserica cu plumb si i-a pus geamuri, a construit port intarit cu zid si a numit Cutlumusul "Lavra cea Mare a Tarii Romanesti".
Mai tarziu, Elisabeta Movila si Gavriil Movila, urmati de marele Matei Basarab, care a ajutat la repararea picturii bisericii si a reconfirmat inchinarea catre Cultumus a Manastirii Clocociov din judetul Olt, cat si o serie de domnitori fanarioti, precum Alexandru Ipsilanti, Voda Caragea, Mihail Sutu si Alexandru Moruzi, si-au legat numele de Cutlumus.
Ultima mare danie romaneasca catre aceasta manastire, si se pare chiar catre Sfantul Munte Athos, ii apartine mosieresei Marghioala Procopie Canusi, cu ajutorul careia Manastirea Cutlumus s-a putut reface dupa incendiul devastator din anul 1870.
In anul 1766 a vietuit aici ca simplu calugar Matei, Patriarhul Alexandriei, care a inzestrat-o si cu o mare avere. In aceasta sfanta manastire se gasesc numeroase icoane si obiecte de cult de o deosebita frumusete, precum si o impresionanta biblioteca.
In biserica manastirii se afla icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului, numita "Mijlocitoarea" si "Pazitoarea de rele", ambele facatoare de minuni.

In paraclisul manastirii se afla icoana Maicii Domnului "Tare Aparatoare" (secolul XIII), aparatoare de foc si de frica.

In sfinte racle se pastreaza Moaste de la mai multi sfinti: Capul Sfantului Haralambie, Piciorul Sfintei Ana, Capul Sfantului Alipie Stalpnicul, precum si Mana stanga a Sfantului Grigore Teologul (toate daruite de primul sau ctitor, imparatul bizantin Alexie Comnenul), Sfanta Paraschevi, Sfanta Anastasia (izbavitoarea de otrava), cat si multe alte particele din moastele altor 70 de sfinti. Cea mai valoroasa comoara a manastirii este insa un fragment din Sfanta Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos.

Pe langa vechi volume si carti de cult si de teologie, biblioteca are si o serie de vechi manuscrise, 94 pe pergament, cuprinzand chestiuni bisericesti din secolul al XXIV-lea, 300 de manuscrise cu materii si muzica bisericeasca din secolele XIV-XIX. Biblioteca manastirii pastreaza peste 660 de manuscrise si 3.500 de carti tiparite.
Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele"


Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele"sau "Tare Aparatoare" (Phovera Prostasia) este singurul obiect ramas in urma unui incendiu ce a distrus complet un schit al manastirii din Insula Creta. Aceasta icoana a fost adusa in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Cutlumus, unde a savarsit nenumarate minuni. In vremea unui incendiu petrecut in padurile manastirii, calugarii au luat icoana si au mers, cu rugaciune, spre padurea ce ardea. In scurt timp, cerul a dat ploaie si padurea nu a mai ars.

Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele" se afla pe catapeteasma capelei manastirii. Icoana este dusa, in procesiune, in Biserica Protaton, o data pe an, in Martea Luminata. Iar icoana Axion Estin, pastrata in Biserica Protaton, ii intoarce vizita la o zi distanta.


[ Edited Tue Nov 18 2014, 06:51PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Wed Aug 22 2012, 03:02PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
SCHITUL SFANTUL ANDREI- ATHOS


Potrivit traditiei athonite, in regiunea Careia se aflau asezari monahale inca dinainte de venirea aici a Sfantului Atanasie Athonitul, candva pe la jumatatea secolului al X-lea. Chiliile din Careia au continuat sa functioneze neintrerupt, pana astazi.
Inceputul documentar al Schitului Sfantul Andrei are loc insa in prima jumatate a secolului al XVII-lea, cand poposeste aici Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului. Patriarhul a locuit in Constantinopol mai putin de un an, in anul 1634 el retragandu-se din scaunul patriarhal, datorita tulburarilor sociale si caderilor morale din capitala imperiala.
Dupa anul 1634, Atanasie este numit mitropolit al Tesalonicului, ocazie cu care incepe sa faca vizite repetate in Sfantul Munte. In scurt timp, mitropolitul isi va cumpara o chilie, nu departe de Careia, pe care o va inchina Sfantului Antonie cel Mare. In aceasta chilie smerita el se va retrage adesea, pentru rugaciune si nevointa.

Spre batranete insa, mitropolitul Atanasie isi va indrepta pasii, nu spre Athos, ci spre Rusia, unde se va opri la Manastirea Schimbarea la Fata, din localitatea Lubna. In acest loc, el va si adormi intru Hristos, in anul 1654. Dupa mai multi ani de zile, trupul sau, ingropat pe tron arhieresc, precum era obiceiul in vreme, a fost aflat neputrezit si frumos mirositor. Astfel, cinstitele sale Moaste au fost asezate in catedrala ortodoxa din orasul rusesc Harcov.

In anul 1768, Serafim al II-lea, patriarhul Constantinopolului (1757-1761), cumpara Chilia Sfantul Antonie cel Mare, de langa Careia. El va darama vechea chilie, de mici dimensiuni, si va ridica in locul ei o chilie mai mare, inchinata Sfantului Antonie cel Mare si Sfantului Apostol Andrei. Fiind cea mai mare si cea mai frumoasa chilie din Careia, aceasta va fi numita imediat "Serai", adica "Palat". Din aceasta chilie se va pastra, pana astazi, cladirea vopsita in rosu, aflata in fata marii biserici, in centrul curtii interioare a schitului.
In anul 1841, chilia numita "Serai", apartinand pana atunci Manastirii Vatoped, este cumparata de calugarii rusi Visarion si Varsanufie. In anul 1849, cu binecuvantarea patriarhului ecumenic Antim al VI-lea, chilia celor doi va fi ridicata la rangul de schit cu viata de obste.

Sub conducerea staretului Visarion, schitul "Serai" va inflori puternic, obstea crescand considerabil, iar noi cladiri fiind ridicate de jur-imprejur. Chiliile vor fi zidite in forma de patrulater, in centrul lor fiind inaltata o noua biserica, mareata, lunga de 60 de metri, lata de 33 de metri si inalta de 29 de metri. Inceputa in anul 1867, mareata biserica va fi complet finisata abia in anul 1900. Noi si minunte clopote, pastrate pana astazi, vor incanta si ele noua ctitorie.
Primul Razboi Mondial si Revolutia Bolsevica din Rusia au dus la decaderea vietii monahale din Schitul rusesc Sfantul Andrei. Ajutoarele materiale au incetat sa mai vina din Rusia, iar personalul monahal a inceput sa imbatraneasca si sa se imputineze.

Un incendiu din anul 1958 va afecta si el viata monahala din schit, partea vestica a complexului monahal arzand complet, impreuna cu o biblioteca foarte mare.In anul 1971, parintele Samson, ultimul monah din obstea schitului va trece si el la cele vesnice. In asteptarea formarii unei noi obsti monahale, parintii din Manastirea Vatoped vor randui la Schitul Sfantul Andrei un parinte grec. Abia in anul 1992, la schit va fi randuita o obste monahala noua, in mare parte alcatuita din greci. Noi vietuitori vor ajunge in schit in anul 2001, in numai zece ani, obstea ajungand la un total de douazeci de vietuitori.

In incinta schitului functioneaza astazi un Seminar Teologic, cunoscut sub denumirea de "Academia Athonita", vrand a fi oarecum o continuare a fostei "Scoli Athonite", de langa Manastirea Vatoped. In biserica schitului se pastreaza o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, renumita pentru tamaduirea mai multor muti si paralizati.

Alaturi de aceasta, monahii pastreaza, cu mare evlavie, o parte din Moastele Sfantului Apostol Andrei (fruntea)


[ Edited Tue Nov 18 2014, 06:56PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Wed Aug 22 2012, 05:13PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
SCHITUL SFANTUL ILIE-MUNTELE ATHOS


Schitul Sfantul Ilie este unul dintre schiturile ce inalta rugaciuni Domnului de pe Sfantul Munte Athos. Schitul athonit al Proorocului Ilie depinde de Manastirea Pantocrator si este asezat putin mai sus de aceasta, pana la el facandu-se o jumatate de ora, mers pe jos in directia nord-vest.
Cu putin timp inainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, in aceasta zona de langa Manastirea Pantocrator nu existau decat vreo cateva chilii. Printre aceste chilii se numara inca de atunci si Chilia Sfantului Prooroc Ilie, extinsa si marita de catre Sfantul Paisie Velicikovski de la Neamt, si ridicata la rangul de schit.

Sfantul Vasile de la Poiana Marului il va determina pe Paisie sa mearga in Sfantul Munte Athos. In anul 1746, la doar 24 de ani, el ajunge la Manastirea Pantocrator. Negasindu-si un parinte spiritual cum si-l dorea, locuieste singur timp de patru ani intr-o pestera. In anul 1750 este vizitat de Sfantul Vasile de la Poiana Marului, care il si tunde in monahism.

La varsta de 36 de ani, calugarul Paisie va fi hirotonit ieromonah, de catre Episcopul Grigorie de la Athos. Primul sau ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adauga si altii, tot moldoveni. Simtind duhul parintelui Paisie, in scurt timp, in jurul sau s-a strans un numar impresionant de ucenici, lucru ce a si favorizat infiintarea schitului, cu randuiala cenobitica (viata de obste).
Deoarece obstea continua sa se mareasca, Paisie va infiinta impreuna cu fratii, in anul 1757, Schitul Sfantul Ilie, care va spori faima lui Paisie, si care va duce la atragerea a si mai multi ucenici. In acest fel numarul fratilor din obste a ajuns repede la 60, Paisie randuind viata acestora dupa principiile Sfintilor Parinti, mai ales dupa Regulile Sfantului Vasile cel Mare.

Paisie intemeiaza Schitul Sfantul Ilie cu binecuvantarea Patriarhului Serafim. Schitul, care avea doar cinci chilii, va ajunge repede la 60 de ucenici. Aici invata greaca de la monahul Macarie si incepe sa traduca din greaca in slavona, revizuind vechile traduceri slavone dupa originalele grecesti ale Sfintilor Parinti rasariteni.
Se crede ca schitul a fost intemeiat in anul 1757 sau 1759. Cu toate ca nu exista nici o marturie istorica sau juridica privind intemeierea unui nou schit in jurul chiliei Proorocului Ilie, acesta a fost recunoscut inca de la inceput. Patriarhul Ecumenic Serafim I a recunoscut noua asezare drept "schit" inca din acea vreme, acesta fiind si locul in care episcopul a petrecut in acea perioada.

Cresterea tot mai mare a numarului de ucenici l-a facut pe Sfantul Paisie de la Neamt sa ia o hotarare organizationala. Astfel, in anul 1762, parintele si ucenicii sai aveau sa se mute in Manastirea Simonopetra, parasita la acea vreme din cauza multimii datoriilor.
Bucuria si linistea duhovniceasta a noilor locatari a nemultumit pe vrajmas, care este impotrivitor rugaciunii curate a inimii. Astfel, doar dupa cateva luni, acestia au fost fortati sa plece in alt loc. Intorsi la Schitul Sfantul Ilie, ucenicii si-au reluat randuiala de nevointa si rugaciune.

Dupa o scurta vreme petrecuta in schit, Paisie avea sa se intoarca in Valahia. Atitudinea ostila a turcilor, pe de o parte, precum si rivalitatea dintre greci si slavi care exista la Sfantul Munte, pe de alta parte, l-au determinat pe Sfantul Paisie sa se gandeasca la reintoarcerea in Tarile Romane, si in 1763, impreuna cu alti 63 de frati, au venit in Moldova, unde s-au asezat la Manastirea Dragomirna, unde a randuit aceeasi viata ca si la Sfantul Munte, iar in curand obstea manastirii ajunsese la impresionantul numar de 350 de parinti si frati.
El intocmeste un fel de regulament, in 28 de puncte, cu felurite randuieli privitoare la viata monahala. Introduce pravila folosita in Schitul Sfantul Ilie, ale carei indatoriri de capetenie erau: viata de obste, ascultarea, smerenia, saracia, munca, slujbele dupa tipic, respectarea randuielilor calugaresti, marturisirea pacatelor si altele.Sfantul Paisie Velicikovski, cea mai proeminenta figura a monahismului slav din vremea sa, a tradus Filocalia si a raspandit spiritul isihast al ei in intreaga lume slava. Sfantul Paisie de la Neamt a stat in Sfantul Munte Athos 17 ani ; va adormi in Domnul la anul 1794.

Dupa plecarea lui Paisie, manastirea a cedat schitul grecilor, care au schimbat si ritmul de vietuire, introducand randuiala idioritmica. Aceasta randuiala de sine a fost respectata pana la revolutia grecilor, din anul 1821, cand schitul a fost devastat.
Odata cu retragerea garnizoanei turcesti din Sfantul Munte Athos, in anul 1835, calugarul rus Aniketos s-a asezat in vechiul schit, impreuna cu o obste de alti 15 calugari. Va urma o perioada de controverse, intre conducerea Manastirii Pantocrator si calugarii rusi din Schitul Sfantului Ilie, care se va incheia in anul 1839, prin medierea lui Petroseski, interpretul consulatului rusesc din Tesalonic, si a lui Constantine Spandonis.
In decursul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, intr-o vreme in care pan-slavism era ceva firesc in Sfantul Munte, relatiile interne din cadrul schitului s-au schimbat odata cu incercarea rusului Dikaeos Tobias de a largi schitul si a construi o noua biserica.

Dupa o serie de indelungi argumentari legale, Tobias va reusi sa primeasca aprobarile necesare pentru ridicarea de noi constructii pe teritoriul schitului si pentru asezarea in schit a 130 de calugari si 20 de incepatori.
In anul 1893 vor incepe lucrarile la corpul de chilii, inalt de cinci etaje, iar in anul 1900, admiralul rus Virilof si Patriarhul Ioachim al III-lea vor pune piatra de temelia pentru un o noua si luxoasa biserica centrala.
Biserica centrala a schitului, sfintita in anul 1903, este inchinata Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, Sfintei Alexandra si Sfantului Apostol Andrei. Bogatiile interioare ale bisericii impresioneaza, in pofida faptului ca peretii acesteia nu sunt imbracati in fresca. Datorita arhitecturii ingenioase, biserica are un ecou greu de obtinut in alte locasuri.

Catapeteasma bisericii, cu o greutate de aproximativ doua tone, este in intregime acoperita cu aur si gazduieste o multime de icoane.

Schitul Sfantul Ilie mai pastreaza si doua icoane minunate: Maica Domnului Tanguitoarea

si Maica Domnului Hranitoarea, ambele facatoare de minuni.

Dupa revolutia rusilor, din anul 1917, greutatile schitului au devenit din ce in ce mai greu de suportat, acestea marindu-se odata cu imbatranirea calugarilor. La inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, 200 de calugari au plecat sa lupte alaturi de armata ruseasca, in schit ramanand doar 180 de parinti.
In anul 1933, doar 83 de calugari mai traiau, dintre care jumatate erau prea batrani pentru a mai munci. Calugarii ramasi, putini si batrani, au fost dati afara in urma unei vizite a patriarhului ecumenic, care a gasit schitul intr-o stare neingrijita.

In decursul ultimului secol, in anul 1992, dupa o perioada de oarecare decadere, Schitul Sfantul Ilie a va fi ocupat de obstea cuminte si ascultatoare a batranului arhimandrit Ioachim Karachristos. Odata cu aceasta va incepe si o noua perioada de bunastare pentru schit, administrarea si viata duhovniceasca a acestuia fiind in floare.

Pe langa biserica centrala, in interiorul schitului se mai afla inca trei capele: Sfantul Mitrofan si Sfintii Theopatores; Sfantul Ierarh Nicolae din Mira; Buna Vestire. Astazi, schitul este locuit de o obste de calugari greci din Manastirea Pantocrator.


[ Edited Tue Nov 18 2014, 07:16PM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 [2] 3 4
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System