Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

GRADINA MAICII DOMNULUI-MUNTELE ATHOS !

Mergi la pagina  1 2 3 [4]
Author Post
MiroslavPetras
Sat Aug 25 2012, 08:34PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA XEROPOTAMU


Mănăstirea Xeropotamu este situată la jumătatea drumului dintre Dafne și Kareia, fiind închinată Sfinților 40 de Mucenici. A fost ctitorită de împărații Constantin al VI-lea (913-959) și Roman I Lecapenul (920-944). Tradiția spune că întemeietor al mănăstirii a fost Sfântul Pavel Xeropotamiteanul, care a fost fiu de împărat. Denumirea de Xeropotamu a luat-o de la locul din apropiere, unde s-a nevoit Sfântul Pavel și care se numește „Xeropotamul�, adică „pârâul sec�.

Se spune în viața Sfântului Pavel că, atunci când a venit în mănăstire și a cerut să fie făcut călugăr, starețul i-a spus: „Când îți va sta pieptenul în barbă , atunci te voi face călugăr�, căci Sfântul Pavel era spân (în Sfântul Munte este interzisă închinovierea tinerilor fără barbă). Atunci sfântul, luând un pieptene, l-a înfipt în pielea obrazului, zicând starețului: „Iată că îmi stă pieptenul în barbă!�. Văzând starețul dragostea lui pentru Dumnezeu și cunoscând cu duhul că va fi mare, l-a primit și l-a călugărit.

În această mănăstire, s-a întâmplat o uimitoare minune atunci când au venit cruciații trimiși de papa de la Roma și au cerut călugărilor să slujească cu preoții catolici și să-l pomenească pe papă la slujbe. O parte din preoții mănăstirii, fiind mai fricoși și uitând de mucenicii care au răbdat chinuri pentru Hristos, au acceptat să slujească cu catolicii.

În momentul în care slujeau Liturghia într-un paraclis al mănăstirii, s-a surpat bolta Sfântului Altar și, căzând peste ei i-a ucis, atât pe catolici, cât și pe ortodocși. Până în momentul de față, paraclisul nu a mai fost reparat, fiind lăsat în ruină, drept mărturie pentru minunea care s-a făcut.

În fiecare an, la prăznuirea Sfinților 40 de Mucenici (hramul mănăstirii), în timpul Sfintei Liturghii creșteau în jurul Sfântului Altar 40 de ciuperci, care se luau și se împărțeau credincioșilor ca binecuvântare. Din anul când s-a slujit cu catolicii, ciupercile nu au mai răsărit niciodată.

Voievozii și boierii români, care au contribuit la refacerea și întreținerea mănăstirii au fost: Neagoe Basarab, Vlad Vintilă, Alexandru Coconul, vameșul Păun, postelnicul Ioan, negustorul brașovean Radu. Cu sprijinul lui Alexandru Lăpușneanu și a doamnei Ruxandra a fost renovată și pictată biserica mare. Pe ușile sculptate, se văd stemele Moldovei și țării Românești.

În momentul de față, mănăstirea are 40 de călugări, iar pe teritoriul mănăstirii se nevoiesc în jur de 20 de călugări printre care, la o chilie, și un călugăr român.
Mănăstirea are cea mai mare bucată din lemnul Sfinte Cruci, cu urmele unui piron cu care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Dintre multele sfinte moaște care se află aici, amintim de cele de la Sfinții 40 de Mucenici, Sfinții Mercurie, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat.


[ Edited Sun Sep 21 2014, 05:32PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Mon Aug 26 2013, 10:16PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA HILANDAR


Manastirea Hilandar este una dintre cele mai mari manastiri aflate pe Sfantul Munte Athos, ea fiind asezata in partea cea mai nordica a peninsulei athonite, in apropiere de Manastirea Esfigmenu. Din punct de vedere al importantei monahale, manastirea sarbilor este a patra din Sfantul Munte, dupa manastirile Marea Lavra, Vatoped si Iviron.
Manastirea Hilandar a fost infiintata in anul 1198, de catre domnitorul sarb Stefan Nemanja, care a si intrat, mai apoi, in obstea acesteia, cu numele de Simeon, impreuna cu fiul sau, Sava. Peste ani, Biserica ii va canoniza pe cei doi parinti, Sfantul Simeon si Sfantul Sava. Manastirea a fost din totdeauna a sarbilor, care au sprijinit-o intru toate cele de trebuinta, pana in zilele noastre.
In legatura cu numele manastirii, anume "Hilandar", printre parinti circula doua istorii. Prima istorie aminteste de ctitorul vechiului paraclis, aflat pe locul actualei manastiri, numit "Helandari". Altii spun ca numele manastirii vine de la cuvantul "chelandion", un tip de vapor bizantin.

A doua istorie aminteste de nenumaratii pirati ce au incercat sa distruga si sa jefuiasca manastirea, in repetate randuri neizbutind nimic, caci Maica Domnului acoperea manastirea cu mai multe randuri de ceata densa. Nemaivazand nimic in jurul lor, din pricina cetii, miile de pirati ce au incercat sa atace manastirea, de-a lungul vremii, incepeau sa se omoare intre ei. Astfel, "hilii" inseamna "mii", iar "andara" inseamna "ceata".
Manastirea Hilandar - scurt istoric
Tanarul print Ratsko, fiul lui Stefan Nemanja, a parasit slava omeneasca si a ales calea cea imparateasca a monahismului. Astfel, el a fost tuns in monahism la Manastirea Tesalonicheos, primind numele de Sava. De aici, el va ajunge in Sfantul Munte, unde va intra in obstea de la Manastirea Vatoped.

In anul 1196, dupa infiintarea statului sarb, domnitorul Serbiei, Stefan Nemanja, va stabili regulile noii organizatii statale, in cadrul Consiliului de la Ras. La putina vreme dupa aceasta, el va ceda conducerea unuia dintre fiii sai, el adancindu-se intr-o viata duhovniceasca din ce in ce mai profunda.
La un moment dat, scriind tatalui sau despre minunatia monahismului si desertaciunile acestei lumi, monahul Sava il chema la sine, spre impreuna petrecere. Miscandu-i-se inima, domnitorul Stefan Nemanja veni in Sfantul Munte, unde se calugari cu numele de Simeon.
Domnitorul Serbiei va ajunge in Sfantul Munte Athos, unde se va calugari cu numele de Simeon, alaturi de fiul sau, Rastko, calugarit anterior cu numele de Sava. Fiul acestuia, calugarit cu numele de Sava, va ajunge mai tarziu arhiepiscop al Serbiei. Amandoi sunt cinstiti ca sfinti nationali ai Serbiei.
Dupa numai cativa ani, la rugamintea domnitorului sarb Stefan al II-lea, cei doi monahi vor zidi manastirea pe locul unor vechi ruine. Stefan Nemanja zideste manastire pe locul unui schit mai vechi, aflat pe atunci in ruina, a carui bisericuta avea hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", hram pastrat si de mareata manastire Hilandar.

In anul 1198, avand aprobarea imparatului bizantin Alexie al III-lea Anghelos, data printr-o chrisobula imperiala, Manastirea Hilandar este recunoscuta ca independenta si apartinand calugarilor sarbi. Simeon si Sava incep renovarea ruinelor si extinderea complexului monahal de la Hilandar. Astfel ia nastere comunitatea monahala sarbeasca.
Dupa oarecare vreme, Sfantul Sava (Ratsko) a fost chemat in Serbia, unde a fost hirotonit episcop, iar Sfantul Simeon (Stefan Nemanja) a ramas in Manastirea Hilandar, nevoindu-se in post si rugaciune pana la sfarsitul vietii.
Dupa adormirea sa in Domnul, Sfantul Simeon a fost inmormantat in manastirea ctitorita de el insusi. Din minunata lucrare a lui Dumnezeu si pentru vrednicia Sfantului Simeon, din trupul sau a inceput sa curga mir binemirositor, multi bolnavi capatand vindecare la mormantul sau.

Din lespedea de piatra a mormantului a incoltit o vita de vie, care a crescut mare si a facut rod, ea existand si astazi, dupa mai bine de 800 de ani. Strugurii acesteia sunt leac pentru femeile ce nu pot avea copii, spre dezlegarea pantecelui.


Sfantul Sava, plecand intr-un pelerinaj in Tara Sfanta, el a ajuns si in manastirea ocrotitorului sau, Lavra Sfantului Sava cel Sfintit. El a fost primit cu multa caldura de calugarii cei ostenitori ai manastirii. Cuviosul Sava cel Sfintit proorocise, mai inainte de adormirea sa in Domnul, zicand: "Dupa trecerea mai multor ani, va veni aici sa se inchine un episcop sarb, cu numele Sava; sa-i dati bastonul meu si icoana Maicii Domnului care alapteaza Pruncul."
Cand s-a inchinat Sfintelor Moaste ale Sfantului Sava, bastonul sfantului a cazut la picioarele sale, acesta fiind semn aducator aminte pentru calugari. Parintii au luat bastonul dimpreuna cu icoana si le-au dat vestitului arhiepiscop al Serbiei. Tot atunci parintii manastirii i-au daruit Sfantului Sava, ca binecuvantare, sfanta icoana a Maicii Domnului Tricherousa, adica "Maica Domnului cu trei maini".
In secolul al XIV-lea Manastirea Hilandar a fost restaurata cu ajutoare financiare oferite de imparatul bizantin Andronic al II-lea Paleologul si de despotul Stefan Dusan al Serbiei. In aceasta perioada manastirea a trait cea mai infloritoare perioada din istoria sa. Printre marii satreti, obstea sarbilor din Hilandar l-a avut cativa ani si pe Sfantul Nicodim de la Tismana, adormit in anul 1406. Datorita Sfantului Nicodim, numerosi monahi romani s-au nevoit in obstea Manastirii Hilandar, intre secolele XIV-XIX.

In anul 1430, Sfantul Munte intra sub ocupatia otomana. Desi monahii sunt lasati cat de cat in pace, manastirile athonite vor pierde foarte mult din veniturile exterioare Sfantului Munte, nenumarate proprietati fiind confiscate de catre turci. Cu toate acestea, manastirile au rezistat vitregiilor vremii. Poporul si domnitorii sarbi binecredinciosi au sustinut manastirea neincetat, atat cu rugaciunile lor, cat si cu ajutoare materiale.
Incepand cu secolul al XV-lea, cand Serbia ajunge sub jugul otoman, la intretinerea si innoirea Manastirii Hilandar au contribuit si domnii Tarilor Romane. Amintim aici pe evlaviosul domn si sfant Neagoe Basarab, pe Vlad Vintila, pe Mihnea Turcitul si pe Matei Basarab. Fiecare, la randul sau, a contribuit cu sume anuale intre 7.000 si 15.000 aspri, intre anii 1517-1645.
In secolul al XVII-lea, numarul calugarilor veniti din Serbia se afla in scadere dramatica, astfel incat secolul al XVIII-lea a fost unul de decadere generala. In anul 1722, un incendiu a cuprins mare parte din manastire. O perioada, manastirea a fost ingrijita de calugari bulgari. In anul 1891, manastirea va mai trece printr-un incendiu de mari proportii.

In data de 4 martie 2004, un puternic incendiu a cuprins latura de nord a manastirii, distrugand si afectand aproape jumatate dintre structurile manastirii. Incendiul a pornit de la o soba veche, uitata aprinsa si nesupravegheata. Printre cele mai mari pierderi se numara patru capele ce pastrau minunate fresce datand din secolele XVII-XVIII. Din mila lui Dumnezeu, icoanele si Sfintele Moaste nu au fost afectate.
Manastirea nu este zidita pe malul marii, precum majoritatea manastirilor athonite, ci mai spre centrul peninsulei, in padurile dese. Complexul monahal pastreaza inca si astazi biserica cea mare, o serie de capele mai mici, chiliile calugarilor, camerele din arhondaric, biblioteca, trezoreria si o bolnita, toate imprejmuite cu un imens si foarte puternic zid de aparare. In interiorul zidurilor, manastirea pastreaza nu mai putin de 16 paraclise. Manastirea detine 17 chilii, dintre care 15 sunt in Careia.
Biserica centrala a manastirii este o mareata catedrala imparateasca cu o fresca nespus de frumoasa. Zece stalpi de marmura sustin boltile, iar deasupra se inalta opt turle. In aceasta manastire se afla o bogata colectie de icoane vechi, obiecte de cult si o valoroasa biblioteca.

Biserica inchinata Intrarii in Biserica a Maicii Domnului a fost construita pe la inceputul secolului al XIV-lea, urmand intru toate planul bizantin athonit. Frescele acesteia au fost lucrate intre anii 1319-1320. O parte dintre acestea au fost repictate in anul 1803, rezultatele fiind si ele incantatoare.
Manastirea Hilandar are peste o mie de icoane bizantine si sarbesti din secolele XIII-XVIII. Cea mai renumita icoana pastrata, cu mare evlavie, in biserica mare a manastirii, este icoana Maicii Domnului "Tricherousa", adica "Cea cu trei maini", datand din jurul anului 717. Pe aceasta icoana este infatisata si mana Sfantului Ioan Damaschin. Icoana este praznuita de doua ori in an, anume pe 28 iunie (11 iulie) si pe 12 iulie (25 iulie).

Icoana dateaza din vremea Sfantului Ioan, el rugandu-se adesea inaintea ei. La un moment dat, conducatorii au taiat mana Sfantului Ioan, care indeplinea pe atunci misiunea de secretar al stapanului din Damasc. Fie pentru o banuiala de tradare, fie pentru ca a scris in apararea sfintelor icoane, sfantului i s-a taiat mana dreapta, spre a nu mai putea scrie nimic. Cu puternice rugaciuni la Maica Domnului, mana sfantului s-a pus la locul ei, vindecandu-se.
Icoana Maicii Domnului Tricherousa, cand a fost adusa la Manastirea Hilandar, a fost asezata mai intai in Sfantul Altar. Murind staretul manastirii, s-au iscat neintelegeri intre frati, nestiind pe cine sa aleaga. Facandu-se dezbinare intre parinti, Maica Domnului a savarsit minunata lucrare, spre impacare si intarire in dragoste.
Astfel, icoana a aparut singura in tronul staretului, in strana. Paraclisieul, crezand ca este lucrarea vreunuia dintre parinti, lua icoana si o duse inapoi, in Sfantul Altar.In noaptea urmatoare s-a repetat acelasi lucru.

Dupa mai multe zile de necredinta, un pustnic batran, vietuitor in sfintenie, a venit in manastire si le-a zis: "M-a trimis Maica Domnului sa va spun ca de acum inainte sa nu mai puneti staret, ca ea voieste sa fie Stareta si ocrotitoarea manastirii." Manastirea Hilandar nu are staret nici in ziua de astazi. Atunci cand au vreo trebuinta, calugarii merg si iau binecuvantare de la icoana Maicii Domnului.
Tot in legatura cu istoria manastirii sarbesti sta si icoana Maicii Domnului Galactotrofusa, adica "Maica Domnului care Alapteaza", aceasta fiind una dintre cele mai vechi astfel de reprezentari cu Maica Domnului. Icoana se afla in Careia, capitala administrativa a Sfantului Munte, intr-o chilie a Manastirii Hilandar.

Icoana este asezata in partea dreapta a iconostasului, acolo unde, dupa obicei, se aseaza icoana Mantuitorului Iisus Hristos. Aceasta icoana, aflata initial in Lavra Sfantul Sava cel Sfintit, de langa Ierusalim, a fost daruita Manastirii Hilandar in urma testamentului lasat de Sfantul Sava, anume ca urmatorul calugar cu numele de Sava, care va ajunge sa se inchine in manastire, sa o mosteneasca.

In jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de langa Ierusalim. Facand cercetare fratii in legatura cu inchinatorul, au identificat in acesta pe cel caruia se adresase cu multi ani in urma staretul lor. Arhiepiscopul a dus icoana imediat in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Hilandar. Aceasta a fost asezata insa intr-un metoc al manastirii, inchinat chiar Sfantului Sava, in Careia.
Bastonul Sfantului Sava cel Sfintit se afla in Chilia sarbeasca "Paterita", in apropiere de Schitul Sfantul Andrei, iar icoana Maicii Domnului "Galaktotropofousa" se afla la Chilia sarbeasca "Tipikario", in Careia.

In manastire se mai afla o icoana minunata a Maicii Domnului numita "Popskaia", adica "a preotilor". Se povesteste despre un om care a venit si a cerut sa fie primit in obste, nefiind el ortodox, ci armean, insa nespunand aceasta nimanui. Batjocorind mancarea fratilor, caci fusese randuit la trapeza, ea a continuat obiceiurile sale vreme indelungata, netinand cont de dragostea parintilor. A fost tuns calugar, iar mai apoi ieromonah. In vremea unei procesiuni, pe malul marii, cu mai multe icoane, omul cu pricina care si el o icoana a Maicii Domnului. Ajungand pe mal, o mana nevazuta in arunca in valuri, iar el speriindu-se isi marturisi toate faradelegile, dupa care muri, luandu-se plata faptelor sale.De atunci, procesiunea se face numai cu aceasta icoana, numita "a preotilor".
Manastirea Hilandar mai pastreaza si alte nenumarate comori duhovnicesti, printre care: o particica din lemnul Sfintei Cruci a Domnului, Capul Sfantului Eftimie cel Mare si piciorul Sfantului Simeon, ctitorul manastirii. In manastire se mai afla si o icoana a Imnului Acatist, praznuita in data de 12 ianuarie (25 ianuarie).
Biblioteca manastirii ascunde mari comori culturale si istorice. Dintre acestea, amintim Evanghelia scrisa pe pergament, de mare valoare, carti si manuscrise slavone, 6 manuscrise pe pergament din secolele XII-XVII, cuprinzand chestiuni bisericesti, 68 de manuscrise cuprinzand alte probleme bisericesti, datand din secolele XVII-XVIII. Biblioteca cuprinde o colectie de carti si peste 1000 de manuscrise, alaturi de primele carti tiparite in limba sarba.

[ Edited Tue Aug 27 2013, 08:37AM ]
Back to top
MiroslavPetras
Tue Aug 27 2013, 09:07AM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA ZOGRAFU


Manastirea Zografu este una dintre marile manastiri din Sfantul Munte Athos. Fiind asezata in partea nordica a mutelui, intre Manastirea Vatoped si Manastirea Constamonitu, aceasta este puternic fortificata si inconjurata de ziduri inalte. Manastirea este inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale carui sfinte icoane, facatoare de minuni, sunt pastrate cu mare evlavie in biserica centrala.
Manastirea Zografu este manastirea bulgarilor, in Sfantul Munte, ea fiind intemeiata undeva pe la sfarsitul secolului al IX-lea si inceputul celui de-al X-lea, de catre trei bulgari veniti din Ohrida. Semnatura manastirii bulgare apare intr-un tipicon al Sfantului Munte, in anul 927, ceea ce intareste ctitoria acesteia in cadrul secolului al IX-lea.
Manastirea Zografu este a noua, in ordinea ierarhica a manastirilor athonite, de-a lungul timpului ea bucurandu-se de ocrotirea unor vestiti imparati bizantini, precum Mihail al VIII-lea Paleologul, Andronic al II-lea si Ioan al V-lea Paleologul. In secolul al XV-lea, manastirea a fost refacuta, in intregime, de Sfantul Stefan cel Mare al Moldovei.

Numele manastirii este luat de la o icoana a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, zugravita in preajma secolelor XIII-XIV. Icoana este numita "Sfantul Gheorghe Zografu" deoarece se crede ca aceasta s-a zugravit singura, prin mijlocire dumnezeiasca. Cuvantul romanesc "zugrav" vine de la grecescul "zograf", care este alcatuit din doua cuvinte: "zoe", care inseamna "viata" si "grafos", care inseamna "scriitor". Astfel, "zugrav" inseamna "scriitor de viata".
Prima asezare monahal de la Zografu dateaza din secolul al IX-lea cand, potrivit traditiei locului, trei frati bulgari din Ohrida, anume Moise, Aron si Ioan, au venit in Sfantul Munte si au hotarat sa puna bazele unei manastiri, spre a duce viata retrasa.
Precum lumina nu se poate ascunde sub obroc, asa nici acestia trei nu au ramas multa vreme tainuiti. In scurta vreme, in jurul lor s-au adunat mai multi ucenici. Vazand aceasta, in anul 919, ei vor ridica o micuta biserica, pe actualul loc al Manastirii Zografu.
In legatura cu hramul viitoarei biserici, cei trei frati nu au cazut de acord, caci unul dorea ca biserica sa fie inchinata Maicii Domnului, altul Sfantului Nicolae, iar celalalt, Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru a fi pace, ei au hotarat ca Domnul sa aleaga hramul manastirii.

Astfel, ei au luat lemnul pentru icoana hramului si l-au asezat in Sfantul Altar, nepictat si neatins. Incuind biserica, ei au purces la rugaciune de toata noaptea. In noapte, ei au vazut o lumina puternica izvorand din biserica. A doua zi, ei au gasit icoana zugravita in chip minunat, pe fata acesteia fiind minunat infatisat Sfantul Gheorghe. Se spune ca, vreme de trei zile, ei au postit si s-au rugat cu mare putere lui Dumnezeu.
In Evul Mediu, manastirea a fost puternic sustinuta de domnii bulgari, precum Ivan Asan al II-lea si Ivan Alexandru, mai ales ca aceasta era (si este) singura manastire bulgara din Sfantul Munte Athos. Manastirea a fost inzestrata cu pamanturi si de catre domnii bizantini, primul donator fiind Leon al VI-lea cel Intelept. Manastirea a mai fost sprijinita si de catre domnii sarbi.
In anul 1275, manastirea Zografu a fost atacata si distrusa de cruciati, la indemnul imparatului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul. Atacul a dus la martirizarea a 26 de calugari, avand drept singur motiv raspunsul negativ al acestora la cerinta imparatului de a se uni cu Roma "cea eretica", din interese politice.

Din moment ce imparatul nu putea omora calugarii greci, spre a nu ridica poporul impotriva lui, el si-a indreptat furia diavoleasca spre calugarii de alte nationalitati, in mare parte slavi. Astfel, dupa ce au omorat mai multi calugari in manastirile Vatoped, Iviron si alte cateva, trupele catolicilor latini s-au indreptat spre Manastirea Zografu.
Numele martirilor omorati in anul 1275, in Manastirea Zografu, sunt urmatoarele: staretul Toma, alaturi de calugarii Varsanufie, Chiril, Micah, Simon, Ilarion, Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Iacov, Martinian, Cozma, Serghie, Pavel, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Antonie, Eftimie, Dometian, Partenie, cat si patru mireni. Acestia sunt praznuiti anual, in ziua de 10/23 octombrie.
De-a lungul timpului, Manastirea Zografu s-a bucurat de ocrotirea unor vestiti imparati bizantini, precum Mihail al VIII-lea Paleologul, Andronic al II-lea si Ioan al V-lea Paleologul.
Manastirea Zografu s-a bucurat de sprijin si din partea Tarilor Romane. Mai intai din partea voivodului Alexandru cel Bun, iar mai apoi din partea lui Alexandru Aldea. Din pomelnicul manastirii reiese ca si Petru Rares, Alexandru Lapusneanul si Ieremia Movila au ctitorit aici, dimpreuna cu domnita Ruxandra, sotia Lapusneanului. Neagoe Basarab, Radu cel Mare si Vintila Voda, Aron Voda, Miron Barnovski si Vasile Lupu au ajutat si ei.
Insa cel mai de seama ctitor roman la Zografu ramane Sfantul Sfantul Stefan cel Mare, care o numea "manastirea sa din Sfantul Munte", fapt confirmat de calugarul Isaia de la Hilandar, care spunea, la anul 1489, ca Zografu a fost infiintata de Sfantul Stefan cel Mare al Moldovei.


Manastirea Zografu a fost reintemeiata, practic in intregime, in secolul al XV-lea, de Sfantul Stefan cel Mare al Moldovei. Turnul clopotnita si arsanaua manastirii, corpul de chilii, trapeza, incinta, biserica si pictura acesteia sunt refacute de Sfantul Stefan cel Mare. Sfantul Stefan cel Mare a iubit atat de mult manastirea athonita Zografu, incat adesea a numit-o "a noastra manastire". Daniile sfantului catre aceasta au fost nenumarate, chipul sau fiind zugravit inca si astazi in biserica cea mare a manastirii.

Donatiile voievodului moldovean insa nu s-au oprit aici. Manastirile Vatopedu, Grigoriu, Costamonitu, Sfantul Pavel s-au bucurat si ele de daruri consistente, dovada fiind pisaniile si reprezentarile lui de aici, in calitate de ctitor. Grija si atentia deosebita de care s-au bucurat manastirile athonite din parte sfantului voievod au facut ca ele sa supravietuiasca peste veacuri, viata monahala sa progreseze, iar pomenirea Sfantului Stefan cel Mare, ctitorul a carui sfintenie este astfel confirmata, inca o data, si de sensibilitatea lui fata de necazurile si greutatile in care se aflau in acele vremuri aceste vechi focare ale Ortodoxiei, sa rasune neincetat in Muntele Athos.
In incinta manastirii se afla doua biserici: biserica cea mare, inchinata Sfantului Gheorghe, ctitorita de catre Sfantul Stefan cel Mare, si o alta biserica, mai mica, inchinata Adormirii Maicii Domnului. Arhitectura bisericii centrale este fidela celei athonite, avand mai multe capele si delimitari ale spatiului interior. Chiliile monahale sunt asezate pe mai multe nivele, iar in curte se afla fantana de aghiasma.
Printre cele mai iubite lucruri pastrate in manastire, se numara si icoana Maicii Domnului numita "Imnul Acatist", praznuita anual, in ziua de 10/23 octombrie.

Pe langa cele trei icoane, facatoare de minuni, ale Sfantului Gheorghe, in biserica se mai pastreaza si o icoana a Maicii Domnului, numita Epakouousa.

Icoana Sfantului Gheorghe, zugravita in chip minunat, la intemeierea manastirii, pastreaza o mare minune. Pana astazi, pe chipul sfantului, se vede foarte clar un deget de om. Degetul lipit de chipul sfantului este al episcopului Eparhiei de Vodin. Acesta, ajungand in manastirea Zografu, se inchina icoanei Sfantului Gheorghe, insa auzind istoria minunatei zugraviri a acesteia, el nu crezu minunii.

Necrezand nici minunea zugravirii, nici minunile savarsite inaintea icoanei, episcopul cel nebun a atins icoana cu degetul aratator, in chip batjocoritor. In clipa in care degetul a atins icoana, episcopul nu si l-a mai putut deslipi. Nici o metoda nu a fost suficienta spre a desprinde degetul lipit pe icoana. In cele din urma, durerile fiind crancene, degetul trebui a fi taiat. Pana astazi, acesta sta lipit pe icoana.
Biblioteca manastirii bulgare pastreaza inca un numar foarte mare de manuscrise, unele pe pergament, iar altele pe hartie, in limbile greaca, slavona si romana. Manuscrisele grecesti sunt in numar de 126, iar cele slavone sunt in numar de 388, in vreme ce cartile tiparite sunt in jur de 8.000.

Tezaurul manastirii pastreaza inca si alte obiecte de cult, din aur si argint, Evangheliare cu miniaturi si broderii din secolele XI-XVI, precum si un minunat exemplar din Faptele Apostolilor, donat in anul 1463, de Sfantul Voievod Stefan cel Mare.
Dintre donatiile mai de seama, daruite de Sfantul Stefan cel Mare manastirii, le amintim pe urmatoarele: icoana cu Sfantul Gheorghe si Steagul de lupta al Moldovei. Icoana cu Sfantul Gheorghe, precum si steagul de lupta al Moldovei, cusut in fir de aur si argint, avand pe o parte icoana sfantului Gheorghe, iar pe cealalta stema Moldovei, au fost oferite Manastirii Zografu in anul 1502, cu putin timp inainte de adormirea Sfantului Stefan.

In muzeul manastirii se afla si astazi steagul de lupta al Sfantului Stefan cel Mare, cusut in fir de aur si argint, avand pe o parte icoana sfantului Gheorghe, iar pe cealalta stema Moldovei. Pe steagul de lupta, Sfantul Stefan cel Mare a scris: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale."

In biserica centrala se afla icoana facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe, icoana care l-a insotit pe marele voievod in batalia de la Vaslui si pe care insusi voievodul a trimis-o in dar, Manastirii Zografu, asa cum insusi Sfantul Gheorghe i-a poruncit. Inainte de Batalia de la Vaslui a avut loc o minunata intamplare. Fiindu-i teama de multimea paganilor, crestinii lui fiind cu mult mai putini la numar, Sfantul Stefan cel Mare a facut rugaciune. In noaptea aceea, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe i s-a aratat in vis si i-a zis: "Indrazneste in Domnul si sa nu te temi de aceasta multime, ci in zori aduna ostirile tale, le trimite asupra vrajmasilor lui Hristos, cu glas de trambita si alai. In aceasta vei cunoaste puterea lui Dumnezeu, care acum te ajuta, caci pentru aceasta sunt eu trimis, sa-ti arat cine va birui, si puterea aceasta este mare in tine si lucratoare, si o sa te ajut pe tine in toate bataliile. Tu sa innoiesti manastirea mea pustiita, numita Zografu, care este inMuntele Athos, si trimite acolo icoana mea pe care o ai cu tine."


O a treia icoana a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe care se pastreaza la Manastirea Zografu a venit singura, pe mare, aproape de golful Manastirii Vatoped. Parintii de la Vatoped au dorit-o pentru manastirea lor, precum si celelalte manastiri din zona, care auzisera despre minune.
Neajungand la nici o intelegere, ei hotarara ca Sfantul Gheorghe singur sa isi aleaga manastirea, ei facand numai rugaciune. Astfel, ei asezara icoana pe un catar, lasat liber. Catarul a mers cu icoana pana la Manastirea Zografu, langa care s-a asezat jos si nu s-a mai miscat deloc, murind.
Parintii au luat icoana sfantului si au asezat-o in biserica cea mare a manastirii, ctitorita de Sfantul Stefan cel Mare. A doua zi, icoana nu mai era in biserica, parintii gasind-o pe locul unde se oprise catarul. Luand-o inapoi in manastire, abia peste cateva zile ei intelesesera ca aceasta este voia Sfantului Gheorghe, care de fiecare data aparea in acelasi loc. Astfel, pe acel loc au ridicat parintii o biserica inchinata sfantului.


Manastirea Zografu are opt capele in interiorul zidurilor si alte opt in afara. Pe langa doua ateliere aflate in Careia, manastirea mai are si o Chilie, inchinata Schimbarii la Fata. In ultimii ani, manastirea a fost populata de o obste de numai 15 calugari. Din anul 1845, in manastire au vietuit numai calugari bulgari.

[ Edited Tue Aug 27 2013, 09:44AM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 2 3 [4]
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System