Forums


PELERINAJE - DUHOVNICESTI :: Forums :: Pelerinaje : Ucraina,Crimeea ,Rusia,Serbia,Muntenegru,Israel,Grecia
<< Previous thread | Next thread >>   

PE URMELE SFINTILOR- SERBIA SI MUNTENEGRU !

Mergi la pagina  1 [2]
Author Post
MiroslavPetras
Mon Jun 18 2012, 05:42PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA STUDENICA


Manastirea Studenica, inchinata Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, este considerata a fi biserica-mama a lacasurilor de cult din intreaga Serbie. Aceasta manastire a fost construita intr-o perioada lunga de timp.
Primul stadiu de lucru a fost finalizat pana in primavara anului 1196, cand Stefan Nemanja si-a parasit tronul si s-a asezat in manastirea proaspat ridicata. Din momentul in care acesta a plecat la Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte, fiul si succesorul acestuia, Stefan, a avut grija mai departe de Manastirea Studenica.

Stefan Nemanja a murit la Manastirea Hilandar, in anul 1299. Cel de-al treilea fiu al lui Nemanja, Sava, dupa ce s-a consultat in prealabil cu fratii sai, Stefan si Vukan, a mutat ramasitele pamantesti ale tatalui sau la Manastirea Studenica.
Sub purtarea de grija a lui Sava, Manastirea Studenica a devenit in scurt timp centrul politic, cultural si spiritual al intregii Serbii medievale. Printre multele sale oranduiri, Sava a compus si un Tipic - carte de regulamente in care este descrisa viata Sfantului Simon, lasand, prin aceasta, o marturie vie a duhului monastic din vremea sa.
Manastirea Studenica s-a bucurat de o permanenta grija din partea membrilor dinastiei Nemanja. Regele Radoslav a adaugat bisericii un foarte frumos nartex in anul 1235. Regele Milutin a ridicat in incinta manastirii o mica dar frumoasa biserica inchinata Sfintilor Ioachim si Ana.

Odata cu caderea ultimelor state medievale sarbe, in anul 1459, atacurile turcilor au urmat in etape succesive. Astfel, si Manastirea Studenica a avut de suferit.
Prima restaurare majora in cadrul manastirii a avut loc in anul 1569, cand au fost restaurate frescele din biserica centrala a manastirii. La inceputul secolului al XVII-lea, un cutremur si un incendiu au avariat din nou manastirea. In urma acestor greutati, manastirea a pierdut o parte insemnata din documentele istorice si din patrimoniul artistic pe care il detinea.
Biserica Intrarii in Biserica a Maicii Domnului este o basilica acoperita cu un dom central si avand o singura nava. Capatul estic al acesteia se termina intr-o absida cu trei laterale, in timp ce un nartex prelungit se indreapta spre vest. Pe lateralele de nord si sud se afla vestibule.

In perioada anilor 1230, un larg exonartex a fost adaugat bisericii. Fatadele acestuia au fost acoperite cu lespezi de marmura. Exteriorul bisericii imbina armonios doua stiluri arhitecturale diferite: stilul romanic si stilul bizantin. Imbinarea acestor doua stiluri a dus la apritia unui nou stil arhitectural cunoscut sub denumirea de Scoala Raska.
Din punct de vedere artistic, la Manastirea Studenica gasim si o frumoasa sculptura. Aceasta se regaseste mai ales in jurul celor patru portaluri, cu precadere la cel vestic, aflate intre nartex si exonartex.

Pe peretele nordic, sub domul bisericii, se afla o fereastra alcatuita din multe patratele ce incadreaza medalioane intruchipand animale fantastice - acestea simbolizeaza virtutile Fecioarei Maria. Alaturi de acestea se mai gasesc si alte doua care reprezinta Ochiul Divin.
Cei care au lucrat la ridicarea Manastirii Studenica au venit, cel mai probabil, din regiunea Adriaticii, probabil din Kotor, unde Nemanja avea un palat. Acestia au lasat pe timpanul portalului vestic o inscriptie in limba sarba.

Biserica Manastirii Studenica a fost pictata in primul deceniu al secolului al XIII-lea. Frecele originale s-au pastrat mai ales in zona altarului, sub dom, pe peretele vestic si in partile inferioare ale navei.
Cea mai frumoasa reprezentare in fresca de pe peretii Manastirii Studenica este cea care prezinta Rastignirea, aceasta fiind pictata pe un fundal albastru in anul 1209. Aceasta a ajuns un model de orientare in intreaga arta sarba.
Cele mai de pret odoare pastrate la Mănăstirea Studeniţa sunt Moaştele Sfântului Cuvios Simeon , alături de cele ale Sfintei Cuvioase Anastasia, soţia sa.!

Pe peretele sudic se afla pictat tabloul votiv; in acesta, Maica Domnului il duce pe Nemanja-Simon, purtand modelul bisericii, la Hristos, care sta pe tron.
Nartexul bisericii a fost pictat in anul 1569. Frescele prezente in acesta infatiseaza o frumoasa reprezentare a Judecatii de Apoi, in registrul superior, si un portret al sotiei lui Nemanja, Ana, reprezentata ca maica Anastasia.

Spre sfârşitul veacului al doisprezecelea, marele Ştefan Nemania a unit ţinuturile sârbeşti, fiind cunoscut pentru aceea drept întemeietorul naţiunii moderne a Serbiei.

Sfântul Nicolae al Jicei îl descrie în aceste cuvinte:
„Nemania a fost un om uimitor: a avut parte de două botezuri, două nume, două chemări în viaţa de aici şi, după moarte, două morminte. A fost botezat mai întâi ca romano-catolic, iar mai târziu, după ce a crescut, s-a lepădat de botezul latin şi a fost botezat după rânduiala ortodoxă. Ca domnitor a fost numit Nemania, după numele biblic Neemia, iar mai târziu, ajungând călugăr, s-a numit Simeon. A fost domnitor şi purtător de spadă, iar la bătrâneţe călugăr şi purtător de cruce. Primul lui mormânt s-a aflat la mânăstirea Hilandar, al doilea la mânăstirea Studeniţa.

A fost rădăcina sfintei viţe a stirpei domneşti Nemania, lăsând urmaşilor nu numai sângele, ci sabia şi crucea ca rânduială a slujirii Domnului. A fost un theodul – un rob al lui Dumnezeu – atât ca purtător de sabie, cât şi ca purtător de cruce, ca Nemania domnitorul şi ca Simeon monahul. Şi chiar după moarte, ca sfânt izvorâtor de mir, a rămas robul lui Dumnezeu şi ajutătorul norodului său. În el se ascunde tot adâncul istoriei dinastiei sale, cât şi istoria în chip negrăit sortită poporului sârb până în ziua de azi.�
În 1169, lui Ştefan Nemania şi soţiei sale Ana li s-a născut un fiu numit Rastko. În 1186, la vârsta de şaptesprezece ani, Rastko a fugit şi s-a făcut călugăr la Muntele Athos. În timpul acesta Ştefan crescuse duhovniceşte sub călăuzirea Arhiepiscopului din Ras, capitala Serbiei.
În 1169, după ce a primit mai multe scrisori de la fiul său, în care vorbea despre deşertăciunea lumii şi slava vieţii afierosite cu totul rugăciunii şi slujirii, chibzuind, a hotărât a urma pilda fiului său şi a intra în viaţa monahicească.

Deci şi-a lăsat tronul celuilalt fiu, Ştefan, care să căsătorise cu nepoata împăratului bizantin. Intrând mai întăi în mânăstirea Studeniţa, întemeiată de el, curând apoi s-a alăturat fiului său Rastko – care fusese tuns cu numele de Sava – la Muntele Athos. Şi Ana, soţia lui Ştefan, a intrat în viaţa monahicească o dată cu el, luând numele de Anastasia.
Luând numele de Simeon în călugărie, tatăl pământesc s-a făcut fiu duhovnicesc al fiului său pământesc. Puternicul întemeietor al naţiunii sârbe s-a făcut smeritul slujitor al călugărilor athoniţi. Tatăl şi fiul au zidit împreună şase paraclise în Sfântul Munte.Tot ei au zidit şi frumoasa mânăstire sârbească Hilandar, care este deschisă şi astăzi.
Sfântul Nicolae al Jicei descrie astfel ultimile zile ale Sfântului Simeon, în anul 1200:
„Căzând la pat la 7 februarie, a chemat la el pe Sfântul Sava, şi-a pus mâinile asupra lui şi l-a blagoslovit, zicând: <<Copilul meu drag, lumina ochilor mei, mângăierea şi călăuzitorul bătrâneţelor mele, a venit vremea să ne despărţim; Domnul îmi îngăduie să plec cu pace. Dar nu te mâhni, copile, de despărţirea noastră, căci toţi au parte de ea; ci iarăşi ne vom întâlni dincolo, unde nu mai este despărţire"

La 12 februarie Sfântul Simeon i-a spus Sfântului Sava să-l îmbrace cu hainele de îngropăciune, să aştearnă pe jos stufăriş, să-i pună o piatră drept căpătîi şi să-l întindă acolo. Apoi a chemat pe toţi călugării şi le-a cerut iertăciune. În zorii celei de-a treisprezecea zile, pe când călugării cântau slujba de dimineaţă în biserică, glasurile lor auzindu-se în chilia muribundului, chipul Sfântului Simeon s-a luminat încă o dată şi el şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.�
Tot Sfântul Nicolae al Jicei povesteşte că, cu puţin înainte de moarte, „cu ochii aţintiţi la icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul, fericitul bătrân a rostit aceste vorbe: Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps. 150,6)�

Moaştele Sfântului Simeon începură curând a izvorî mir, făcându-se izvor de multe tămăduiri. În 1208, Sfântul Sava personal le-a dus în Serbia, la mânăstirea Studeniţa, întemeiată de tatăl său, astfel ca ele să poată fi izvor de tămăduire şi mângăiere poporului sârb.
Celălalt fiu al Sfinţilor Simeon şi Ana, Sfântul Ştefan cel Întăi Încoronat, a cârmuit cu bine Serbia mulţi ani. Sub domnia lui, Sfântul Sava a ajuns întâiul arhiepiscop al unei Biserici Sârbe Autocefale.
Primele picturi in tehnica fresco intalnite in Manastirea Studenica marcheaza venirea in zona a artei bizantine. Frescele din nartexul lui Radoslav, din anul 1230, sunt foarte asemanatoare cu cele din biserica centrala.
Capela nordica, inchinata Sfantului Nicolae, prezinta o reprezentare a Etimasiei si un ciclu cu viata Sfantului Nicolae. In capela sudica se gasesc portretele lui Nemanja, Stefan cel Intai Incoronat si al regelui Radoslav impreuna cu sotia sa, Ana.

După mutarea moaştelor sale în Serbia, la mormântul sfântului părinte de la Mănăstirea Hilandar crescu în chip minunat, fără sământă, o viţă de vie care rodeşte până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul tămăduirii nenaşterii de prunci a soţilor care aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului Simeon. Multe naşteri minunate se păstrează în arhiva Mănăstirii Hilandar.

Pe peretele nordic al nartexului sunt reprezentati trei demnitari ai Bisericii Sarbe: arhiepiscopii Sava, Arsenie si Sava al II-lea (fratele lui Radoslav).
In partea nordica a reflectoriului Manastirii Studenica se afla resedinta monastica apartinand secolului al XVIII-lea. Astazi, aceasta functioneaza pe post de muzeu. Aici pot fi vazute multe lucruri valoroase, printre care fresce si obiecte de cult apartinand inceputului vietii monahale din zona.

La nord-vest de manastire se afla Biserica Sfintilor Ioachim si Ana, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Regelui - datorita ctitorului acesteia, regele Milutin. Aceasta biserica a fost ridicata in anul 1314, prezentand o forma de cruce inscrisa, la exterior avand un frumos dom octogonal.
Biserica este construita din piatra. In interiorul acestei mici biserici se gasesc fresce de o valoare foarte insemnata. Aceste fresce dateaza din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, fiind pictate de catre artistii preferati ai regelui Milutin.

Complexul Manastirii Studenica mai include si o biserica a Sfantului Nicolae - o biserica cu o singura nava si cu fresce datand de la sfarsitul secolului al XII-lea. Intre Biserica Sfantului Nicolae si Biserica Regelui se afla ruinele unui alte biserici - Biserica Sfantului Ioan Botezatorul.
La vest de Biserica Maicii Domnului se mai gaseste si un vechi reflectoriu, construit din marmura si apartinand perioadei de slujire a arhiepiscopului Sava.
Ultima cladire a manastirii este clopotnita. Turnul clopotnita, ridicat in secolul al XIII-lea, se afla pe latura vestica a complexului monahal Studenica. In interiorul acestuia a functionat, pentru o buna bucata de timp, o capela. Astazi, in interiorul acestuia mai pot fi observate doar unele ramasite de fresca.






[ Edited Wed Nov 19 2014, 08:36PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Jan 25 2013, 03:46PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA MANASIJA


Manastirea Manasija, cunoscuta si sub numele de Resava, este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din Serbia. Asezamantul monahal de la Manasija, zidit sub forma de fortareata puternic intarita cu ziduri si turnuri de aparare, inaltat pe un deal inconjurat de Muntii Beljanica, se afla la o distanta de numai trei kilometri nord-vest de localitatea Despotovat.

In anul 1406, armata sarbilor a biruit ostile otomane in apropierea localitatii Despotovat. La numai un an distanta, domnul Stefan Lazarevici al Serbiei a inceput ridicarea unei marete si impunatoare manastiri ortodoxe, pe locul unde a obtinut victoria impotriva otomanilor.
Mai inainte ca statul sarb sa isi dobandeasca independenta, Stefan al Serbiei a fost nevoit sa lupte alaturi de turci, impotriva unor state crestine. Dupa eliberarea Serbiei, domnitorul s-a pocait pentru ca si-a condus armata impotriva propriei credinte. Datorita acestui fapt, manastirea zidita va primi numele de "Manasija", nume luat de la regele evreu Manase, care facuse si el ceva asemanator lui.

Manastirea Manasija a fost contruita in numai 12 ani, intre 1406 si 1418. Domnitorul sarb a vrut ca aceasta manastire sa reprezinte o adevarata renastere culturala, spirituala si nationala a intregului popor sarb. De asemenea, el si-a dorit-o pe aceata si ca loc de ingropare, lucru nepetrecut insa intocmai. Mormantul sau se afla la o alta ctitorie de-a sa, anume la Manastirea Koporin (+1427). La noua manastire de la Manasija va fi inmormantat insa un alt brav conducator sarb, anume Vuk Lazarevici, fratele lui Stefan.

Inca de la inceput, Manastirea Manasija si-a deschis portile spre a primi o seams de carturari, calugari si laici. Acestia au pus bazele miscarii culturale numite "Scoala de la Resava", nume luat de la un rau din apropiere. Dorinta domnitorului Stefan era aceea de a uniformiza limba sarbilor de pretutindeni. Cnducatorul Scolii de la Resava era Constantin Filosoful, un bulgar refugiat din calea oÅŸtilor musulmane, care indeplinea functia de cronicar oficial al acelor din acea vreme.
Biblioteca de la Manastirea Manasija ajunsese sa numere pana la 20.000 de manuscrise, fie traduceri, fie lucrari originale ala calugarilor din manastire. Astfel, biblioteca manastirea devenise poate cea mai mare si veche biblioteca din Europa balcanica.
Dupa moartea ctitorului ei, manastirea s-a vazut din nou singura in calea otomanilor pagani si cotropitori. In urma atacurilor din anii 1439 si 1456, manastirea a fost jefuita, incendiata si partial distrusa.

Plumbul de pe acoperis a fost folosit pentru munitie, iar biserica cea mare a fost folosita drept loc de adapostire a animalelor. Biblioteca a fost devastata, o mare parte dintre lucrarile pastrate in aceasta fiind arse. Ce s-a mai putut salva se afla astazi in bibliotecile si muzeele din Sfantul Munte Athos, din Rusia si Belgrad. Aproape jumatate din pictura in fresca a manastirii a fost distrusa.
Abia intre anii 1735-1854, manastire de la Manasija a putut fi reconstruita, reparata si renovata. In pofida tuturor eforturilor depuse, manastirea nu a putut renaste nici macar material precum odinioara. Odihna locului nu a durat mult. Astfel, in vremea stapanirii austriece, biserica a fost folosita pe post de depozit de armament. O expozie accidentala a distrus o mare parte din partea centrala a bisericii.

Manastirea Manasija este locuita astazi de o obste de maici, restaurarea acesteia fiind inca in curs acum cativa ani. Anual, intre 19 si 28 august, in manastire are loc un maret pelerinaj, sub numele de "Zilele schimbarii spirituale sarbe". Cu aceasta ocazie, sarbii amintesc atat de istoria zbuciumata a tarii lor, cat si de "Scoala"de la Resava. De asemenea, canonizatul domn sarb Stefan Lazarevici nu lipseste nici el din evlavie crestinilor, el fiind praznuit in ziua de 1 august.

Curtea manastirii nu are o forma regulata, puternicul zid de aparare urcand si coborand culmea dealului la fiecare curba. Cele 11 turnuri sunt imense si de o rigiditate impresionanta, cel mai mare dintre ele, aflat in partea nordica a bisericii fiind numit "Turnul Domnitorului Stefan". In partea de rasarit a bisericii se afla chiliile si trapeza manastirii, astazi restaurate. In partea sudica se afla o cladire ruinata, cunoscuta ca fosta trapeza si atelier de scriere.

Arhitectura locului este unica, mai ales in perioada scolii medievale morave. Biserica, inchinata Sfintei Treimi, este zidita in forma de cruce inscrisa, extremitatile bratelor prezentand aspectul unei frunze de trifoi. Fatada bisericii este alcatuita din blocuri masive de piatra, iar nu din caramida, dupa cum era obiceiul in vreme.

Pictura in fresca a bisericii din Manastirea Manasija este impresionanta, chiar si in starea afectata in care ni se pastreaza pana astazi.

Astfel, putem vedea foarte edificator urmatoarele scene: tabloul votiv, cu ctitorul Stefan Lazarevici; sfintii soldati, care poarta haine si arme specifice locului; proorocii si Apostolii poata si ei haine locale; deasupra usii centrale a bisericii se afla scena "Sufletele dreptilor in mana lui Dumnezeu".







[ Edited Wed Nov 19 2014, 06:21PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Fri Jan 25 2013, 04:35PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA RAVANICA


Manastirea Ravanica este o manastire ortodoxa aflata in muntii Kucaj, in apropiere de Cuprija, in centrul Serbiei. Aceasta este una dintre cele mai mari si minunate manastiri din Serbia.
Manastirea Ravanica a fost contruita intre anii 1375-1377, fiind ctitorie a Sfantului Print Lazar al Serbiei, care a si fost inmormantat in aceasta, dupa adormirea lui in Domnul. Ravanica a fost declarata drept un extrem de important Monument de Cultura, in anul 1979, fiind astazi protejata de legile nationale din Serbia.

Manastirea Ravanica a fost contruita intre anii 1375-1377, de catre Printul Lazar al Serbiei, canonizat mai tarziu de Biserica Ortodoxa Sarba. Dupa moartea acestuia, intr-o lupta din Kosovo, trupul acestuia a fost adus la Manastirea Ravanica, spre inmormantare. Moastele acestuia se afla astazi scoase spre inchinare.

Manastirea Sfantului Lazar a fost atacata si grav avariata, in repetate randuri, de catre turcii otomani, in anii 1386, 1398 si 1436.

In razboiul ce a urmat celui de-al doilea asediu asupra Vienei, in anul 1690, un numar insemnat de calugari au fost omorati, alti cativa reusind sa se ascunda, luand cu ei si trupul Sfantului Lazar al Serbiei.
Abia in anul 1717, ultimul calugar aflat in viata, Stefan, s-a putut intoarce in Manastirea Ravanica, pe care a aflat-o parasita si avariata. Cu ajutorul unor localnici, calugarul Stefan a restaurat manastirea si a construit un nou pronaos (pridvor).

In cadrul Revolutiei Sarbe, pe la inceputul secolului al XIX-lea, manastirea va avea inca mult de suferit, de pe urma atacatorilor. O noua etapa de restaurare si reconstruire a avut loc pe la jumatatea secolului al XIX-lea.
In cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, germanii au atacat si au jefuit manastirea, torturand si omorand pe arhimandritul Macarie, in ziua de 24 februarie 1943.

Biserica cea mare a manastirii este inchinata Inaltarii Domnului, aceasta fiind fortificata cu puternice ziduri de aparare, avand sapte turnuri, dintre care numai unul se mai pastreaza. Aceasta biserica este primul monument edificator pentru Scoala Morava, etapa a artei sarbe medievale.

Planul bisericii este in forma de cruce, pe aceasta fiind asezate mai multe domuri: domul central, asezat deasupra naosului, are noua laturi, iar celelalte, mai mici, asezate in cele patru colturi, au cate opt laturi.
Biserica are un total de 62 de ferestre, fiind construita din randuri succesive de piatra si caramida. Bucati de ceramica rosie impodobesc toate fatadele bisericii, acestea infatisand flori si forme geometrice variate.

Frescele bisericii nu au fost lucrate toate in aceeasi perioada si nici de aceeasi autori. Frescele acesteia sunt lucrate intre anii 1385-1387. Frescele din registrul mijlociu, care sunt cele mai reusite din intreaga biserica, au fost lucrate de catre doi zugravi, unul dintre ei fiind numit Constantin, cunoscut dupa semnatura lasata langa chipul unui sfant soldat.

Merita mentionate aici si frescele ce infatiseaza Impartasirea Apostolilor si Adorarea Mielului, asezate in Sfantul Altar, cat si ciclul se Sarbatori Imparatesti, din registrul superior al bisericii. Chipul ctitorului a fost repictat, ceva mai tarziu, acestuia adaugandu-i-se si o scena cu moartea sfantului. Alaturi de acesta au mai fost asezati si printesa Milica si fii ei, Vuk si Stefan.







[ Edited Wed Nov 19 2014, 06:44PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Jan 26 2013, 01:42PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA KRUSEDOL


Manastirea Krusedol este o veche manastire ortodoxa din Serbia. Fiind asezata la o distanta de 13 kilometri de localitatea Sremski Karlovci, aproape de satul Irig, in muntii din Fruska Gora, in nordul Serbiei, in provincia Voivodina, aceasta manastire este una dintre ctitoriile ultimei familii domnesti din regiunea sarbeasca Srem, anume familia Brankovic.
Spre sfarsitul Evului Mediu, pe o suprafata cu lungimea de 50 de kilometri si cu latimea de numai 10 kilometri, au fost construite nu mai putin de 16 manastiri; unele traditii locale marturisesc infiintarea unora dintre acestea inca de la inceputul secolului al XII-lea, pe cand cultura sarba se muta inspre nord, ca replica la asalturile otomane.

Manastirile de aici au fost zidite in stilul arhitectural specific Scolii Morave, iar primii ctitori ai lor au fost domni din Familia Brankovici, descendenti din familia domneasca Nemanja. In secolul al XVIII-lea, multe dintre manastirile de aici au fost rezidite, in stilul baroc, apusean, fiind construite clopotnite inalte si iconostase baroce.
In cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, multe dintre manastiri au avut de suferit, de pe urma invadatorilor, cele mai valoroase obiecte de cult fiind furate. Astazi insa, unele manastiri, deja renovate, gazduiesc o viata monahala autentica si vie; altele sunt pe cale de a fi renovate, iar altele inca sunt complet parasite.

Manastirea Krusedol a fost zidita intre anii 1509-1516, cu toate ca biserica cea mare a manastirii, inchinata Bunei Vestiri, a inceput a fi zidita inca din anul 1504. Aceasta a fost intemeiata de episcopul Maxim (Dorde Brankovic) si de mama acestuia, Angelina Brankovic (fiica printului ortodox al Albaniei, Skanderbeg), cu ajutorul domnitorului valah Neagoe Basarab, canonizat recent de Biserica Ortodoxa Romana.
Cea mai importanta perioada din istoria sarbilor din Voivodina a fost secolul al XVIII-lea.Pe baza privilegiilor acordate de imparatul austriac Leopold I, in anul 1690, sarbilor li s-a acordat libertatea de religie, cat si dreptul de a-si alege arhiepiscop si autoritati bisericesti.
In anul 1708, Manastirea Krusedol a devenit centrul nou-infiintatei Mitropolii.Odata cu retragerea finala a turcilor din regiunea Srem, in anul 1716, manastirea a fost grav avariata, biserica acesteia fiind incendiata. Lucrarile de renovare a manastirii au inceput in anul 1721, acestea fiind terminate complet abia dupa anul 1760.

In anul 1726, in partea vestica a corpului de chilii, a fost zidita o clopotnita boroca, avand cinci etaje. Intre anii 1742-1750, biserica a fost supusa mai multor reparatii, care nu i-au schimbat insa infatisarea originala. Tot acum este reconstruit si extins corpul de chilii al calugarilor.
Biserica Buna Vestire a fost zugravita cu fresce in secolul al XVI-lea. Fatada vestica a bisericii pastreaza pana astazi fragmente din scena cu Judecata de Apoi, zugravia in fresca spre sfarsitul secolului al XVII-lea.Intre anii 1750-1756, interiorul bisericii a fost acoperit in intregime cu picturi in ulei, lucrarile fiind semnate de pictorii ucrainieni Jov Vasilijevic si Stefan Tenecki. Jov Vasilijevic a pictat Altarul si pronaosul, iar Stefan Tenecki a pictat naosul.

Iconostasul cel mare pastreaza o serie de 35 de icoane bizantine, zugravite in cadrul secolelor XVI-XIX, cea mai veche icoana fiind cea numita Deisis, care dateaza din jurul anului 1500. Se crede ca iconostasul a fost sculptat in lemn, in anul 1653.
In naos se afla o racla ce pastreaza Moastele unor sfinti din familia Brankovic, anume: domnul Dorde Brankovic (episcopul Maxim) si parintii lui, Angelina si Stefan cel Orb.
Intreaga familie, inclusiv Durad Brankovic si Stefan Lazarevic, alaturi de doi patriarhi ai Bisericii Ortodoxe a Serbiei, isi afla mormintele in jurul acestei sfinte biserici ortodoxe. Cei mai de seama sarbi inmormantati in biserica manastirii sunt urmatorii: patriarhul Arsenie al III-lea Carnojevic, episcopul Isaia Dakovic, patriarhul Arsenie al IV-lea Jovanovic Sakabenta, alaturi de doi membri din dinastia Obrenovic, anume printesa Ljubica si regele Milan.

De-a lungul a mai multe secole, aceasta manastire a constituit centrul spiritual ortodox al intregii regiuni. Manastirea Krusedol apare pe moneda de 5 dinari. In anul 1990, manastirea este declarata Monument Cultural de Importanta Exceptionala, fiind protejata astazi de Republica Sarba. Astazi, comunitatea monahala din Manastirea Krusedol este insufletita de o obste de maici.



[ Edited Wed Nov 19 2014, 07:00PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Jan 26 2013, 01:54PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA GRETEG


Mănăstirea Greteg a fost fondată în 1471 de către despotul Vuk Brankovic Grgurovic, de asemenea, cunoscut sub numele de Zmaj Ognjeni Vuk.
Biserica de azi a fost construit în 1771, cu hramul Sfântul Nicolae, o contributie deosebita la refacerea acesteia avandu-o Mitropolitul Pavle Nenadovic.

Picturile de pe iconostasul bisericii au fost realizate de celebrul pictor Uros Predic, între 1902 şi 1904. Unul dintre celebrii oamenii ingropati aici este un renumit istoric Ilarion Ruvarac.
Manastirea Grgeteg are cea mai mare biblioteca din toate mănăstirile de pe Muntele Fruska Gora. Una din cele mai vechi documente scrise ţinut acolo este privilegiul emis de împăratul Leopold I catre episcopul Isaia Djakovic în 1691.

Mănăstirea deţine o proprietate mare , tipicul dupa care se conduc vietuitorii de aici fiind unul dintre cele mai stricte din Biserica Ortodoxă Sârbă. Mănăstirea este foarte bine întreţinuta, şi zona unde este amplasata este foarte frumoasa,reprezentand si un punct important pentru vizitarea obiectivelor turistice.

Podoaba cea mai de pret a Manastirii o reprezinta Icoana Maicii Domnului cu trei maini,icoana facatoare de minuni.Iconostasul de aici captiveaza prin frumusetea sa.Tot aici exista o mica biserica de iarna inchinata Sfantului Serafim de Sarov.






[ Edited Wed Nov 19 2014, 07:17PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Jan 26 2013, 02:16PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA HAPOVO


Mânăstirea Hopovo se afla pe o panta usoara pe versantul sudic de la Fruska,lângă Iriga . Este doar la o sută de metri de drumul principal Ruma - Novi Sad . Manastirea Hopovo, împreună cu Krusedol ,sunt recunoscute pentru arhitectura lor.
Rolul educativ, istoria bogată de evenimente culturale, religioase şi politice, o fac una dintre cele mai importante manastiri din Serbia .

De la început, mănăstirea s-a bucurat de o reputaţie de mare centru cultural. Fondatorul acestui altar antic,este sfântul Episcop Maksim ( Djuradj Brankovic ).. Inscriptia de deasupra uşii de vest indică faptul că biserica mănăstirii de astăzi, dedicată Sf. Nicolae ,fiind construită în anul 1576 .

Cea mai mare clădire dar si cea mai reprezentativa a epocii sale, biserica din Mănăstirea Sf. Nicolae Nou Hopovo se remarca in mod special prin doua caracteristici : din punct de vedere arhitectural, şi a structurii spaţiale complexe avand un pronaos mare pe latura de vest, o cameră simplă, de formă dreptunghiulară. Biserica este construita in forma de cruce, combinata cu un trifoi, cu o cupolă în mijloc.
Cele mai vechi picturi se pastreaza în pridvorul bisericii din anul1654 ,graţie activităţii de conservare a Institutul Provincial de Conservarea patrimoniului cultural.. Aici este demn de remarcat diferenţele care separă pictura de frescele din naos a pronaosului (soluţii coloristice, utilizarea de aur în fresce şi culorile de prelucrare).Una deasupra celeilalte, combina scenele de războinici, regi, episcopi, pustnici, martiri, şi scene din minunile savarsite de Mantuitorul Hristos, scene cu Fecioara Maria, scene de suferinţele apostolilor etc..
Pictura pronaosului este considerat a fi conservatoare în raport cu noul spirit care predomină în frescele din naos şi altar.

Cea mai mare avere ale manastirii sunt moaştele Sfântului Teodor Tyron păstrate în naosul Sfintei Biserici,intr-o racla minunat sculptata in lemn de chiparos.


[ Edited Wed Nov 19 2014, 08:28PM ]
Back to top
MiroslavPetras
Sat Jan 26 2013, 03:55PM

Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM
Posts: 169
MANASTIREA KUMANICA


Manastirea Kumanica este situata în partea de sud-vest a Serbiei, între Prijepolje şi Bijelo Polje, la 13 km de orasul Brodarevo,in imediata apropiere după trecerea frontierei dintre Serbia şi Muntenegru.
Mănăstirea Kumanica se află de fapt in satul Vrbnica, la începutul cheilor râului Lim, pe partea dreaptă de calea ferată Belgrad – Bar,intr-o priveliste deosebita.

Manastirea Kumanica a fost construita la începutul secolului al XIV-lea şi a fost menţionata pentru prima dată în 1514, fiind inchinata Sfantului Gheorghe.
Ruinele manastirii Kumanica păstreaza părţi care cu siguranţă sunt o vie mărturie a datarii sale de la sfârşitul de al XIII-lea. Din păcate, spaţiul din partea de nord a Bisericii Kumanica a fost distrus în timpul lucrarilor efectuate la calea ferata , astfel încât nu este posibilă estimarea exacta a datei constructiei primei biserici.

Se presupune că "epoca de aur" de la Manastirea Kumanica datează de la mijlocul sec. XVI şi XVII. Manastirea a fost distrusa şi abandonata în a doua jumătate a secolului XVIII, fiind parasita mai mult timp.

ÃŽn 1926 istoricul de artă ,celebrul arhitect Aleksandar Deroko,a descoperit Biserica manastirii în ruine ,primele picturi realizandu-se mai târziu, prin 1933 de catre Ä?orÄ‘e BoÅ¡ković. Complet restaurata,a fost sfintita in anul 2000.
Localnicii au un respect deosebit fata de Sfântul Grigorie un arhiepiscop local,ale carui sfinte moaste se afla in aceasta manastire.

ÃŽnainte de distrugerea acestei manastiri de catre turci,aici se pastrau si moastele Sfantului Haralambie.In prezent mana acestui sfant se afla tot la o manastire din Muntenegru-Manastirea Moraca.

Manastirea Kumanica este unul dintre sfintele altarele rare în lume,în care oameni de diferite religii ,vin si roaga , in special in ziua Sfantului Arhanghel Mihail sărbătorit pe 26 iulie. Minunata manastire Kumanica recent renovata este un loc special,unde pelerinii gasesc pace si se roaga intr-o autentica atmosfera crestina .

Originea numelui mănăstirii Kumanica nu este pe deplin clar. Conform unor erudiți vine de la calugarii care fugeau de prigoana turcilor, de la Kumanovo, în timp ce istoricul Deroko sustine că� Kumanica� a fost numit după Kumans - bulgari.
TotuÅŸi opinia cea mai comună este că numele de Mănăstirea Kumanica este conectat cu familia nobila Kumanci sau KumaniÄ?ići a căror origine vine din această zonă.

Aceasta manastire pastreaza moastele Sfântului Grigore de Kumanica,un arhiepiscop sarb din perioada medievala,descendent al dinastiei Nemanjić,al carui inaitas a fost Sfantul Sava, primul arhiepiscop al Sârbilor, născut în 1169 cu numele Rastko Nemanjic.



[ Edited Wed Nov 19 2014, 08:17PM ]
Back to top
Mergi la pagina  1 [2]
Moderators: admin, MiroslavPetras

Jump:     Back to top

Syndicate this thread: rss 0.92 Syndicate this thread: rss 2.0 Syndicate this thread: RDF
Powered by e107 Forum System