ASEZAMANTUL ROMANESC DE LA IERUSALIM După căderea Ţării Sfinte sub ocupaţie arabă (637) Biserica Ortodoxă din Palestina Biblică s-a confruntat cu multe îngrădiri şi lipsuri care s-au accentuat în vremea cruciadelor şi au continuat aproape până în zilele noastre

ASEZAMANTUL ROMANESC DE LA IERUSALIM
Dsc04670yv
După căderea Ţării Sfinte sub ocupaţie arabă (637) Biserica Ortodoxă din Palestina Biblică s-a confruntat cu multe îngrădiri şi lipsuri care s-au accentuat în vremea cruciadelor şi au continuat aproape până în zilele noastre.
Ţările Române nu au putut rămâne indiferente în faţa acestei situaţii dramatice: era vorba despre păstrarea Ortodoxiei la Mormântul Domnului Hristos şi de menţinerea prestigiul ortodox înaintea prozelitismului musulman, catolic şi protestant.
Pe lângă ajutoarele în bani şi tot felul de danii, domnitorii români au închinat Patriarhiei din Ierusalim venitul mai multor mănăstiri din ţară. Din venitul acestora Patriarhia din Ierusalim întreţinea aşezămintele ortodoxe de la Sfintele Locuri şi achita dările din ce în ce mai mari impuse de către turci, sau de către alţi stăpânitori ai vremilor.
Deseori domnitorii şi ierarhii români organizau colecte pentru ajutorarea aşezămintelor de la Locurile Sfinte sau ei înşişi făceau donaţii considerabile. Amintim aici pe domnitorii Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, şi alţi binefăcători de neam român, voievozi şi domniţe, boieri sau oameni înstăriţi, care în mod constant făceau danii importante către aşezămintele mănăstireşti de aici.Şi astăzi se mai pot vedea în bisericile ortodoxe de la Sfintele Locuri şi în tezaurul Bisericii Sfântului Mormânt diverse odoare preţioase şi acte de danie din partea acestora către Patriarhia din Ierusalim.Cu toate acestea, la acea vreme, Biserica Ortodoxă Română nu avea în Ţara Sfântă nici o aşezare bisericească proprie, şi nici o altă mănăstire sau schit în care să se înalţe rugăciuni şi slujbe în graiul credincioşilor români. Desigur că şi mijloacele vremii făceau să se ajungă destul de greu la Sfintele Locuri, şi numai oamenii foarte bogaţi sau credincioşi îşi îngăduiau o astfel de călătorie. Mulţi dintre ei rămâneau acolo pentru totdeauna trăind cu bucurie în marile lavre duhovniceşti de pe valea Iordanului sau de pe tot cuprinsul Ţării Sfinte.
Pelerinajtarasfanta166